S-au vazut intamplator pe strada… Trecuse atata timp de cand nu se mai vazusera, se schimbasera, dar el tresari cand o vazu, si observa ca si ea isi schimba stralucriea ochilor atunci cand il zari… Se apropie de ea zambind, ca dupa un vechi prieten regasit dupa atata timp. Ea se opri asteptandu-l. Trecuse atata timp si inima inca-i mai tresalta atunci cand o zarea. Simtea cum pasii sai sunt mici, prea mici, si secundele tin prea mult… sa nu fuga, sa-l astepte.
Ea ramase locului, nevenindu-i sa creada ca e el si ca vine la ea, dupa atata timp, dupa ultima lor despartire… Credea ca n-o sa-l mai vada niciodata, si iata ca el traversa si se apropia de ea. Isi simtea inima cat un purice, nu stia cum sa reactioneze, ce sa faca, ii era frica, dar isi simtea inima gonind insetata spre el. Oare ce avea sa-i spuna, oare o ura? Caldura din inima ei, zambetul de pe fata lui… de ce trece timpul atat de greu, de ce se misca atat de incet.
O prinse de mana si se trezi, ea se uita in ochii lui… tremurau amandoi, un fior ii patrunse Nu stiam ca inca te mai pot iubi atat! Se auzi un gand… era al ei, era al lui. Ochii lor straluceau unii in ceilalti. Nu au scos niciun cuvant, privirile lor erau de ajuns…
Soarele se lasa printre copaci inspre pamant, oameni trec pe strada, vantul suiera frunze pe caldaram, doi maini se regasesc in timp.
