Iti mai amintesti de cand nu ai mai fost cu rolele in parc?Iti mai amintesti 
cum era cand te dadeai in carusel?Mai stii cum e sa stai pe un calut de plastic si sa intorci capul sa le faci cu mana parintilor tai?Mai stii ce gust are vata pe bat?Mai stii sa sufli sa faci baloane de sapun?Iti mai amintesti cum e sa te tina parintii de mana?Mai stii cum este sa te simti protejat/a?Mai stii unde iti este inocenta?Ai uitat sa joci sotron?Mai stii cat de mult iti placea rochita cea roz si sandalele care te faceau sa arati ca o printesa?Sau costumul de Superman?Le mai ai?Iti mai amintesti care a fost prima ta pictura cu acuarele?Mai stii ce gust aveau bomoanele?Mai stii cine e Mos Craciun?Care a fost prima ta nota la scoala?Inca mai pastrezi prima ta uniforma?Mai ai prietenii de atunci?Inca iti mai tii cheia de gat?Mai stii cum erau vacantele la bunici?Mai stii ce miros aveau copacii infloriti?Mai stii sa mergi pe bicicleta?Mai stii sa spui multumesc?Iti mai amintesti de zambetul mamei tale cand i-ai daruit felicitarea facuta de tine de 8 martie?Iti mai amintesti de primul/a baiat/fata pe care il/o placeai?Mai stii cum ai simtit primul pupic pe obraz?Cat de timid/a erai?Mai stii ce gust a avut primul sarut?Mai stii cati fluturi aveai in stomac?Cat de indragostit/a ai fost de prima/primul?Mai stii cum era sa nu te gandesti la viitor?
Unde am pierdut toate astea?
stăteam pe o bancă, la fel ca acasă, la Bucuresti si priveam oamenii cum trec pe lângă mine, îmi face bine exercitiul ăsta, mă ajută să-mi limpezesc gânurile. La un moment dat l-am văzut… venea spre banca mea, părea pierdut în gânduri, saten, cu părul scurt, cu niste ochi verzi adânci, pătrunzători, cu un zâmbet fermecător, misterios, cu cât se apropia, cu atât simteam că mi se taie răsuflarea, credeam că o să treacă pe lângă mine fără să mă observe, dar s-a oprit, privirea lui m-a săgetat, parcă s-a uitat în sufletul meu, am simtit cum tot sângele care se strânsese de emotie se extinde ca un fluviu în venele mele, cum inima începe să pompeze nebună umflându-mi pieptul… cred că eram rosie toată, ah Doamne am simtit că mor când mi-a spus: 
încerca să-si alunge din minte imaginea ei cu altul, la început fusese extrem de greu… se plimba cu pasi mari prin cameră sau iesea să dea ture cu masina, fugea cât mai departe, dădea ocol clubului, îi venea să intre înăuntru si să-i împuste pe toti, dar acum… acum pur si simplu privea poza ei si o astepta să se întoarcă, de multe ori adormea pe fotoliu cu capul pe spate si cu poza ei pe genunchi, tinând degetele ca si cum i-ar mangaia chipul… de câte ori nu venise ea acasă si-l găsise asa…. zâmbea înduiosată dar cu lacrimi în ochi… “
