[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DFhJUk7LNT0&hl=en&fs=1&]

Iti urasc atat de mult vocea la telefon, iti urasc privirea, zambetul strengar, ochii caprui, tenul creol, iti urasc forma mainii si degetele-ti lungi, precum iti urasc atingerea, iti urasc buzele precum iti urasc saruturile, urasc ca esti atat de inalt si ca eu sunt atat de mica, iti urasc vocea si frazele-ti care-mi lipesc zambetul pe fata, urasc toate momentele in care ma faci sa rad, precum urasc fiecare particica din fiecare moment in care plang din cauza ta, urasc ca ma faci sa tremur in preajma ta, asa cum urasc ca ma faci sa sar de bucurie, precum copiii de 3 ani, urasc fiecare lacrima sarata ce-mi umple ochii de tine, urasc fiecare vis in care esti personajul principal, urasc fiecare dorinta in care te regasesti, urasc fiecare scenariu, fiecare zi in care-mi vorbesti, fiecare zi in care te prefaci ca nu exist, urasc c-a trebuit sa te intalnesc, urasc ca plang acum, urasc ca nu mi te pot scoate din minte, din inima, din suflet, urasc ca esti ambitios si incapatanat, urasc ca esti sensibil si puternic, urasc ca esti altfel, urasc ca nu te deranjeaza sanii mei mici si fundul meu mare, urasc ca nu te deranjeaza puerilitatea mea, urasc ca retii fiecare detaliu, urasc ca ma asculti mereu, indiferent de cat de mult as vorbi, urasc felul in care m-ai putea iubi, urasc toate zilele pe care le-am putea petrece impreuna, urasc noptile tarzii in care m-ai tine in brate, urasc felul in care ai face dragoste cu mine, urasc ca esti tot ce imi doresc, urasc ca esti tu, te urasc din strafundurile sufletului meu si-mi doresc sa te smulg din minte, inima si vise.

Pentru ca nu mai pot. Pur si simplu nu mai pot. Am obosit.

Some say love, it is a razor
that leaves your soul to bleed…

guest post

-Ce poate face omul ca sa fure un zambet de la tine? Aparuse pe neasteptate in spatele ei.

- Uratule! se intoarse ea spre el. Lasa-ma in pace…

- Eu… urat?  rase el? Ba tu esti urata ca stai aici si plangi si nu vezi ce zi frumoasa e afara. Raspunse el in doi peri… Dar ea nu rase, continua sa stea ghemuita pe piatra ei, deasupra raului… Ochii ei inrositi se topeau in apa lui tulburandu-l… El se apropie si-i mangaie parul, ii intoarse barbia spre el, si se uita tacut in ochii ei: De ce plangi? Au trecut atatea luni si atatia sori de cand n-am mai vazut acea stralucire in ochii tai… o intrebara ochii lui tristi… Sunt atatea nopti si atatea zile de cand nu te-am mai vazut? unde ai fost atata timp? Credeam ca te feresti de mine. Ii intoarse privirea… Eu sa te las? Prostuto, zambi cu ingaduinta culegandu-i lacrimile de pe obraz, iar iti faci ganduri negre? Am fost plecat pe urmele raului, am fost sa iau inapoi ce-ti apartine! Si-i intinse o batista in care parea ca se zbate un musuroi. Ma miram acum cateva zile de ce ploua in Ziua Solstitiului, n-a mai plouat de secole… apoi le-am vazut stralucind printre pietrele din parau… am stiut imediat ca sunt ale tale. In sfarsit ea se lumina la fata:

- Ei, vezi ca se poate! se bucura el.  

- Nesuferitule! ii infrunta ea privirea, apoi lasa ochii in jos. Dar el ii ridica iar fata si ea izbucni iar in lacrimi. Stii de ce plang… am ramas singura, ma simt atat de singura…

Dar sunt aici! se grabi el sa-i raspunda… mereu am fost aici, o stranse in brate, ea ii raspunse tremurand, il imbratisa cu putere. mi-a fost dor de tine… am nevoie sa fii aici… o saruta: Nu! N-o sa plec… o sa fiu mereu aici… mereu langa tine. buzele ei tremurau de emotie, ale lui ardeau cand le atinse…

-Sufla in ele… ii intinse batista. Daca plangi in continuare, vor deveni flori, unele mici si bogate, cu un parfum atat de tare si  puternic, ca vor adormi pe oricine s-ar apropia de ele. Zambeste-le si or sa prinda viata, or sa lumineze noptile si vor aprinde mintile indragostitilor in noptile de vara.

Ea sufla peste ele, si-i saruta mana care ii mangaia obrazul si-i contura buzele… Lacrimile ei incepura sa tremure, straluceau ca stelele care conturau luna, apoi licuricii s-au imprastiat in toata valea…

Trupul il strivea pe al ei de pamantul plin de roua… se contopira, in sfarsit inchise ochii… putea sa o simta aievea, iar simturile lui erau pline de ea…

- Frumoasa mea…

- Iubitule!

Ati avut vreodata impresia ca viata trece si voi ramaneti pe loc?Adica…ma refer la faptul ca ajungi intr-un moment si te gandesti “Ma,deja am “n” ani si eu nu am realizat nimic” ?Sau poate ca da….poate ca ati realizat ceea ce v-ati propus pana in momentul de fata.Dar de acum incolo va veti putea indeplini toate dorintele?Toate planurile?

Eu am impresia ca am 19 ani si sunt ca o incepatoare…ca abia am inceput sa traiesc…si ma cuprinde o frica de viitor…de ceea ce imi rezerva el.Simt ca mi se termina timpul si eu nu am facut nimic sa imi fie bine.A trecut timpul pe langa mine,iar eu nici macar nu l-am simtit.

Avea dreptate cine spunea ca viata este scurta…

Unii oameni stau si isi plang de mila,altii stau si sufera din cauza ca sunt singuri,altii plang atunci cand sufera din dragoste,altii pur si simplu nu traiesc…

Viata unui om are si ea anumite etape…

Cand suntem copii…avem pe cap scoala,joaca…

Cand suntem adolescenti…primul sarut,prima iubire…

Mai crestem putin si avem o relatie stabila,si o facultate sau un loc de munca…

Urmeaza momentul in care trebuie sa spunem : DA!

Dupa aceea,ne lipseste ceva,timpul trece si facem un copil,sau doi,sau trei…

Muncim sa le putem oferi totul…Imbatranim…Ne simtim singuri…mai vin nepotii dupa niste bani,dar noua ne umple inima de bucurie…

Si nu in ultimul rand,momentul in care iti amintesti tot ce ai trait,toate momentele frumoase,toate bucuriile,toate realizarile…si iti iei adio…

Hai sa traim!

-El: Da-mi

-Ea: Ce?

-El: Ceea ce vrei, ceea ce poti.

-Ea: Eu ti-am dat ce-am avut de dat si tu tot imi mai ceri.

-El: Asa de mult ti-am cerut? As mai vrea doar un suras. (ea zambi) Merci, (apoi ii dadu parul de pe ochi cu mana. Si-si plimba mana pe dupa urechea ei, urmand forma fetei pana la barbie, ii indrepta fata spre el si se uita in ochii ei) Un suras atat de frumos, niste buze atat de dulci se cer sarutate. Mai da-mi o gura, mai si da-mi alunita ce le strajuieste.

-Ea: Nu-ti mai dau nimic.

-El: De ce, nu?

-Ea: Pentru ca sunt ale mele… numai ale mele. (Si scoase limba la el. El se repezi spre ea s-o prinda, ea incepu sa fuga pe plaja, auzeau vantul cum se sparge printre valuri, simteau valurile cum li se pierd printre degete, o ajunse din urma, o prinse de o mana, cu cealalta ea arunca cu apa spre el, il uda din cap pana-n picioare, dar nu-i dadu drumul, se zbatea, si el o trase spre el punandu-i cealalta mana pe spate. Ea-l impinse in spate, el cazu pe nisipul ud, iar apa ii uda camasa si pantalonii, in cadere o trase peste el, si acum erau intinsi unul peste altul, udati de ultimele valuri ale marii care atingeau uscatul, i se uda si bluza ei… acum ea era deasupra lui, si el se uita in ochii ei mari)

- El: Pai dc? nu stii ca e frumos sa imparti? Asa merge lumea: cand primesti ceva iti iei ceea ce-ti trebuie si pe urma din ce ramane mai dai si la altii. Daca cineva opreste tot pentru el, face pamantul sa incetineasca, pana intr-o zi cand n-o sa mai imparta nimeni nimic si o sa se opreasca si atunci unii or sa aiba doar soare si lumina si n-or sa mai poata sa doarma si or sa se usuce, iar ceilalti or sa ramana in intuneric si or sa se caute si n-or sa se gaseasca si or sa moara singuri.

-Ea: Dar eu nu sunt singura… te am pe tine.

-El: Dar daca o sa se intunece atunci soarele nu o sa-ti mai incalzeasca inima si ea o sa se raceasca si atunci o sa uiti… si o sa ramai singura.

-Ea: Nu vreau sa fiu singura, am nevoie de tine.

-El (zambi si o saruta pe varful buzelor): Acum n-o sa se mai opreasca… (dar nu-si mai termina gandul fiindca ea il saruta infometata. Soarele tocmai apunea in mare, iar ultimele raze ajungeau purtate de ape pana la ei purtandu-i). In noaptea asta soarele o sa se miste si  maine cand o sa rasara, noi o sa fim tot aici, imbratisati, iubindu-ne…

Ultimele raze de soare straluceau in ochii ei.

Si te-am vazut fumand: stateai la usa si priveai lumea cum trecea pe strada. Plouase pana nu demult, dar cand ai iesit la usa parea ca cerul s-a mai luminat putin, a iesit parca si soarele sa te vada. Priveai trotuarul umbrit de plopii care se insirau pe marginea strazii ca un coridor ce proteja bulevardul: oamenii treceau grabiti, multi uitasera sa zambeasca, unii probabil n-au stiut niciodata. Ai ramas doar tu ca o statuie cu un zambet pe buze, incercand sa readuci in inima lor macar putin din bucuria zilei de azi.

Ai mai tras un fum, pieptul tau generos se umfla primind fumul, care plutea invartindu-se pana undeva inauntrul plamanilor tai. Si am inchis ochii si mi-am imaginat cum ar fi sa fiu doar un duh, sa fiu fumul dintr-o tigara, sa ma aprind doar simtindu-ti respiratia, buzele strangandu-se in jurul meu, tragandu-ma inauntrul tau, sa fiu aroma aceea amaruie care-ti inunda gura, sa ma rotesc usor gadilandu-ti gatul, rostogolindu-ma lenes pana in plamanii tai. Aici m-as fi intins si m-as fi imprastiat ametindu-te usor, agatandu-ma de peretii lor, intrand in ei, devenind carne din carnea ta, sange din sangele tau.

Se spune ca fumatul e rau, dar cat mi-ar placea sa fiu eu virusul care sa te macine pe dinauntru, si drogul care sa-ti racoreasca fiinta, sa-ti ameteasca simturile… Si iti promit ca nu ti-as face rau… nu te-as omori, doar m-as plimba si m-as contopi cu natura ta si te-as face sa razi cand ai vrea sa plangi, si atunci cand ai fi nervoasa ti-as aminti de ce trebuie sa fii fericita.

Dar apoi ai deschis buzele, si fumul a iesit ca un vartej albastrui… dar ai inchis ochii si eu am ramas ca intr-un vis, ascuns dupa o pleoapa, adormit undeva in carnea ta, pierdut in pasiunea ta… Si ti-am pus mana pe umar si te-ai trezit. Nu mai eram doar fum… acum puteam sa te ating, sa te sarut, asa ca m-am asezat pe prag si tu ai adormit in bratele mele.

Da click aici
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WwUrcc5u3Ok&hl=es&fs=1]
As vrea pentru o clipa sa imi las corpul undeva si sa zbor,sa privesc tot ce se intampla de undeva de sus…sa aud fiecare gand despre mine,cu mine…sa vad cum corpul imi simte lipsa…

As vrea sa pot opri timpul in loc,sa ma duc langa persoanele pe care le iubesc cel mai mult,sa le privesc,sa le mangai fara sa ma simta…Sa le vorbesc fara ca ei sa ma auda,sa le spun ce gandesc cu adevarat…

As vrea sa opresc ploaia,sa ramana picaturile plutind in aer,sa le strang in palma si sa le beau…as vrea ca apa sa fie iubire…

As vrea sa iubesc tot pamantul,sa zambesc la fel ca soarele si sa fiu misterioasa la fel ca luna…sa fiu la fel de sus,si sa ma ascund dupa un nor,sa mi se poata vedea doar conturul…

As vrea sa ajut fiecare suflet pierdut sa se intoarca la locul lui,as vrea sa fiu un inger…ingerul fiecarui gand pierdut,sa il fac mai fericit…

As vrea sa preiau toata tristetea din lume,si sa o transform intr-o floare…as vrea sa fiu pamantul ei sa o pot hrani cu optimism…as vrea sa creasca mare…

As vrea sa opresc timpul un moment,si sa ma duc la fiecare om in parte sa le desenez un zambet in coltul gurii…as vrea sa zambim toti odata,asa s-ar lumina Universul…

As vrea sa pot sta singura in multime…as vrea sa am companie in singuratate…

As vrea sa ne iubim cu totii…as vrea sa ma intelegeti…

Desi pusese ceasul sa sune, in dimineata aceea altul reusi sa o trezeasca: soarele care-si arunca razele moi ale diminetii prin fereastra. Ii cuprinse fata intr-o aureola stralucitoare si reusi sa infloreasca un zambet pe chipul ei. Inspira aerul plin de mirosul ierbii si al florilor de cires care intra prin fereastra deschisa si se simti dintr-o data mai proaspata, ii revenise cheful de viata. Il auzi pe el si rase, doar la gandul ca era acolo reusi sa o inveseleasca si mai tare, apoi simti aroma de cafea proaspat rasnita, fierbinte inca, si mirosul de paine prajita, si nu se putu opri sa nu-si umezeasca buzele de pofta. Cand in sfarsit intra cu tava plina de bunatati, ii era atat de foame incat topai in varful patului de bucurie, el puse tava in fata ei, o saruta tandru si-i sopti la ureche: Buna dimineata, somnoroaso! Pofta buna… am o surpriza pentru tine, apoi zambi strengareste, lasand-o sa-l intrebe din priviri, sa o agite putin curiozitatea, apoi raspunse ochilor care-l fixau intrebatori: mananca! [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=btI3OoeK_Hc&hl=en&fs=1]

 [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9swjz5dp-q0&hl=es&fs=1]

Era ora doua fara un sfert noaptea,eram ghemuita in pat,cu genunchii ridicati,acoperiti de patura mea pufoasa,
butonam telecomanda,cu toate ca volumul era incet.Am preferat
sa acult muzica de la radio in surdina,ma uitam pe geam,vedeam doar beculetele ce luminau strada…Si cerul dormea…
luna s-a ascuns si ea azi noapte…
Eram doar eu,si cel care dormea langa mine…ma gandeam,oare stie vreodata ce gandesc eu?Oare ma cunoaste macar un pic
dupa atata timp?Am realizat ca eu il cunosc,dar nu stiu cat de bine…Oare stim la ce sa
ne asteptam de la o persoana pe care o stim de atata timp?Care a impartit cu noi si bune si rele?Care ne-a facut sa suferim
dupa ce ne-a furat un zambet?Stim la ce sa ne asteptam de la o persoana care ne spune
ca ne iubeste?Daca dam totul pentru acea persoana,nu exista riscul de a termina dezamagiti?
De ce nu suntem in stare sa ne lasam descoperiti de o persoana?De ce ne este frica?De ce trebuie de multe ori sa fim secretosi?
Nimic interesant la televizor,nici nu stiu de ce il mai tineam aprins…poate pentru ca imi place cum lumineaza camera mea verde…
Oare de ce am facut peretii verzi?Da,gata,acum stiu…Dimineata,cand soarele intra nepoftit in camera imi da o senzatie de prospetime…
Dar de ce nu miros a iarba?Ce intrebare stupida…Ma intreb oare de ce de cateva zile am un zambet tamp pe fata…
Stiu ca exista o persoana acolo,pe undeva,pierduta in inima mea,care ma iubeste.Si ma iubeste atat de mult,ca nici distanta nu o mai opreste sa imi schimbe viata…
Si ce daca nu ma trezeste cu un sarut?Soarele mi-l aduce…Si ce daca nu ma mangaie?Aerul o face…Si ce daca nu imi simte parfumul?Gustul unui mar verde o sa i-l aduca…

Iti multumesc pentru zambetul adus in fiecare zi,pentru optimismul pe care mi-l dai,pentru gandul pe care mi-l trimiti cand deschizi ochii…Ma multumesc ca te am asa!

Nebunelu´ mi-a zis sa iau unul dintre posturile lui,drept o leapsa.
Asa ca am avut de scris…de ce iubesc eu barbatii.Mai jos am pus doar cateva motive…pentru ca lista ar fi fara sfarsit

Va iubesc pentru ca sunteti langa noi si ne sprijiniti cand avem nevoie,va iubesc pentru ca ne faceti sa ne simtim protejate,va iubesc pentru ca ne cumparati flori,va iubesc pentru ca ne respectati,va iubesc pentru ca va ingrijiti,va iubesc pentru ca mergeti cu noi la cumparaturi,va iubesc pentru ca dupa o cearta ne impacati cu un sarut,va iubesc pentru ca se simte atat de bine cand ne strangeti in brate,va iubesc pentru ca sunteti haiosi cand spuneti minciuni inocente,va iubesc pentru ca mereu aveti grija sa nu stam nemancate de dragul curelor,va iubesc pentru ca stiti cand trebuie sa fiti langa noi,va iubesc pentru felul in care ne priviti atunci cand faceti dragoste,va iubesc pentru felul in care ne mangaiati,va iubesc pentru ca stiti ce cuvinte avem nevoie sa auzim,va iubesc pentru ca ne iubiti,va iubesc pentru ca suntem facute pentru voi,va iubesc pentru ca ne spuneti „Buna dimineata,iubito!”,va iubesc pentru ca ne sarutati de fata cu prietenii vostrii,va iubesc pentru ca nu va suparati cand va “imprumutam” camasa dimineata,va iubesc pentru ca ne spuneti „Te iubesc” ,va iubesc pentru ca ne incurajati in tot ceea ce facem,va iubesc pentru ca atunci cand ati fost prea ocupati la servici ne dati un mesaj sa ne mai “indulciti”,va iubesc pentru ca apreciati ceea ce facem noi pentru a fi frumoase,va iubesc pentru ca ne alintati,va iubesc pentru emotiile prin care treceti cand spuneti “yes,I do!”…va iubesc pentru ca fara barbati nu am fi nimic,nu am mai fii curajoase,nu am mai avea incredere in noi,nu am mai fii optimiste,nu am mai stii ce este iubirea,nu am mai fii fericite….

Nu inteleg de ce e viata asta asa…nu stiu de ce nu putem aprecia lucrurile marunte…nu stiu de ce nu putem aprecia pe cine avem langa noi…decat atunci cand pierdem…
Suntem atat de orbiti…nici nu stiu ce am in fata ochilor!De ce doar intr-un punct limita pot vedea cruda realitate?Pana acum ce am facut?
De dormit nu am dormit…altfel nu m-as mai simti atat de obosita…sau poate ca da!Nimic nu ma mai satura…nimic nu ma mai mltumeste!Sunt chiar atat de diferita eu de ceilalti?Mi-a spus cineva ca eu am lumea mea,ca ar trebui sa mai ies…Mi-a spus ca eu zambesc numai pentru mine…doar in lumea mea…de ce ar vrea altcineva ceea ce e al meu?De ce sa impart ceva bun,cand eu primesc numai rau?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DWIELoFpshE&hl=es&fs=1]
Spunem ca iubirea si si fericirea este totul…nu cred!
Poti ajunge intr-un moment al vietii in care ai destula iubire in jurul tau.Ce folos?Daca tot ce ai nevoie este doar speranta si optimism?Astea nu ti se pot da…
Maine il vor opera pe tatal meu…sper sa fie bine…sper.
Toti spun asta…o sa fie…Dar nimeni nu se gandeste la ce este.E trist ca un parinte sa se vada neputincios in fata ta…si mai trist este ca un copil sa isi vada parintele neajutorat…

Imbratiseaza-ti persoana iubita,atat cat poti…maine nu stii ce va fi!

Nu conteaza cum sunt,nu conteaza cat de mult te iubesc,nu conteaza cat de mult iti vorbesc,nu conteaza cata atentie iti da….sunt ai tai
Noapte buna…