Ai simtit vreodata ca urasti si iubesti in acelasi timp?Ai simtit ca te bucuri si esti trist in acelasi timp?Ai simtit vreodata un nod in gat,dar nu stiai ce se intampla,pentru ca lacrimile nu curgeau?Ai simtit vreodata ca te urasti pentru ca in unele situatii esti atat de prost incat ajungi sa iti faci rau tie?Ai regretat vreodata vreun bine facut unei persoane care tot ce a facut a fost sa isi bata joc de tine?

Ai regretat vreodata ca ai iubit?Urasti femeile?Urasti barbatii?De ce?De ce iubesti?

“Binele e o visare,un proiect mereu amanat si urmarit cu un efort istovitor,o limita pe care n-o atingem niciodata,domnia lui e imposibila.Numai raul poate merge pana la marginile sale si domni absolut.” (Albert Camus)

Azi sunt furioasa. Da´ furioasa rau,ma jur. Sunt furioasa pe mine,nu pe altcineva. Sunt furioasa pe mine,pentru ca nu pot fi pe altcineva. Sunt furioasa pe viata pentru ca de fiecare data cand refuz sa fiu realista,vine  si imi da o lectie nenorocita. Sunt furioasa pentru ca nu pot sa urasc. Niciodata. Nici nu stiu ce inseamna sau cu ce se mananca sentimentul asta. De fapt,cred ca nu am mai urat pe cineva de cand aveam 5 ani,cand  am fost tinuta inchisa in dulap. Dar cred ca nici atunci nu a fost ura,eram prea mica. Sunt furioasa pentru ca de fiecare data cand se intampla ceva,ma razbun pe mine,crezand ca e numai vina mea,si ca puteam preveni anumite situatii. Sunt furioasa pentru ca de ce fug,de aia nu scap. Sunt furioasa pe toata lumea,pentru ca e inutila si sunt furioasa pe mine ca gandesc asa. Sunt furioasa pentru ca zic ca nu am nevoie de nimeni atunci cand ma simt singura,dar eu de fapt ce urasc cel mai tare e singuratatea. Sunt furioasa pentru ca toti au o mentalitate de cacat si mi se face scarba atunci cand cineva isi sustine ideile de cacat. Sunt furioasa pentru ca pe paharele de suc de la McDonald sunt scrise instructiuni pentru “a baga paiul in mijlocul capacului,a duce paiul la gura si a simti gustul racoritor a sucului”. Sunt furioasa pe mine pentru ca mereu imi pun limite in viata,fiind constienta ca pot face ceva si pot realiza ceva. Sunt furioasa pentru ca gandesc diferit. Sunt furioasa pentru ca imi pasa. Imi pasa de ceilalti,si sunt furioasa pentru ca fac din binele celorlalti o prioritate pentru mine. Sunt furioasa pentru ca nu suport mila si sentimentele de vinovatie.Sunt furioasa pentru ca nu pot sa ma supar pe persoanele la care tin. Sunt furioasa pentru ca trec cu vederea multe lucruri si tac din gura atunci cand ar trebui sa tip.Sunt furioasa pentru ca regret fiecare “imi pare rau” pe care l-am spus in ultimii 10 ani. Sunt furioasa pentru ca ma pedepsesc pentru greselile mele,care sunt minore fata de greselile altora. Sunt furioasa pentru ca nu mai stiu sa fiu calma. Sunt furioasa pentru ca de fiecare data ma schimb si sunt furioasa pentru ca de fiecare data e din ce in ce mai greu pentru o persoana sa imi castige increderea. Sunt furioasa pentru ca fac in asa fel incat sa para ca totul e bine. Sunt furioasa pentru ca peste ceva timp o sa uit,o sa imi dispara furia si voi permite unor lucruri sa ma infurie iar.

Tu te-ai simtit vreodata mizerabil?

Cand spun mizerabil,nu ma refer la jeg, ci la caracter, personalitate si tot ce tine de moralitate. Cred ca fiecare dintre noi s-a gandit la un moment dat ca e o persoana de nimic,fara nici un cuvant de spus,fara principii… Ca pur si simplu,este doar ca sa umple un gol pe jumatate astupat de cei care stiu ce vor, cei care intotdeauna au avut un cuvant de spus, care au stiut sa se impuna. Altii raman in spate, in umbra.Si nu pentru ca nu sunt in stare sa faca ceva in privinta asta, ci pentru ca le este frica. Frica de a parea ridicoli,frica de a nu fi luati in seama.

Eu recunosc,mereu am fost “fata din umbra”,care a lasat capul plecat ori de cate ori o tupeista venea si sustinea cea mai mare porcarie, stiind ca nu are dreptate, fata care a tacut atunci cand nu era luata in seama, cea care pleca cand se simtea in plus. Am vrut tot timpul sa fie bine si sa fac in asa fel incat toata lumea sa fie multumita. Si cu toate ca mi-am dat seama ca de multe ori am fost luata de proasta, am continuat sa fiu la fel… Asta nu pentru ca nu as fi putut sa ma schimb,nu,nuuu. Am ramas la fel pentru ca asa sunt eu. Nu mi se pare normal sa fiu rea, doar pentru ca ceilalti sunt, nu mi se pare normal sa fiu egoista, doar pentru ca eu nu primesc de la altii nimic, nu mi se pare drept sa ii judec pe toti la fel, din moment ce eu ma consider diferita.

Cand eram mica, bunicul meu mi-a spus ca trebuie sa impart ceea ce am, cu toate persoanele pe care le iubesc, chiar daca in schimb nu primesc absolut nimic. Mi-a spus ca pot ierta chiar daca eu nu sunt iertata, ca pot iubi,chiar daca eu nu sunt iubita. Tocmai de asta imi place sa iubesc persoanele care ma urasc…Le admir,iar lucrul asta le calca pe nervi.

Revenind la partea mizerabila…tu cum te simti cand unii au impresia ca te pot folosi la nesfarsit,iar tu esti constient de lucrul asta,si ii lasi sa o faca in continuare?

M-ai invatat sa iubesc,dupa care m-ai facut sa nu mai simt nimic.M-ai invatat sa zambesc,dupa care nu mi-ai mai dat motive sa o fac.Mi-ai aratat cat de frumoasa e viata,iar acum m-ai facut sa orbesc.M-ai invatat sa respir,dar acum am uitat sa traiesc.M-ai invatat sa privesc in culori,iar acum nu mai vad decat alb si negru.M-ai invatat sa savurez fiecare clipa,iar acum nu mai am gust.M-ai invatat sa ascult muzica din jur,dar tu  m-ai surzit cu tipete.M-ai invatat sa mangai,dar am uitat cand tu nu ai mai facut-o.Mi-ai alungat fricile,dar acum mi-ai plantat teama in suflet.Mi-ai aratat viitorul,dar acum il alung.M-ai suit pe un nor,dar acum mi l-ai destramat.Mi-ai facut promisiuni,dar acum ai amnezie.M-ai alintat ca pe un copil,iar apoi m-ai bruscat ca pe un lucru.Unde te-am pierdut…?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BU_i7ISJRp4&hl=es&fs=1]

Inca o parte din “Incarcerata de vicii…” la Dioscoride.

“Astăzi fanteziile multora s-au împlinit, nu pentru ei, nu pentru toti… dacă m-ar vedea cei de acasă… închise caietul: era un jurnal, jurnalul ei poate îl uitase acolo, poate îl lăsase intentionat: era parte din fosta ei viată, avea nevoie să se rupă, să înceapă una nouă, departe de trecut… Să-l ia? Oare ea ar fi vrut ca el să citească jurnalul acela? Decise să-l ia… ca să nu-l găsească altii, la el era în mâini mai sigure. Decisese să nu-l deschidă, deocamdată… să astepte. Ce? Permisiunea ei? ”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=trlI2H7858w&hl=es&fs=1&color1=0x006699&color2=0x54abd6&border=1]

Iti doresc sa iti recuperezi zambetul de copil,fara sa-i permiti varstei sa fie un obstacol in asta.
Iti doresc sa iti dai seama in momentul asta,stand in fata monitorului,de tot ceea ce ai,de cine esti si ca sunt multe lucruri inauntrul tau pe care nu le lasi sa iasa la iveala….
Iti doresc maine dimineata cand te trezesti sa zambesti,pentru ca poti vedea un rasarit,amintindu-ti ca multi nu pot avea acest privilegiu…
Iti doresc sa ai sensibilitatea de a aprecia lucrurile marunte care te inconjoara,momentele simple ce iti umplu viata.
Iti doresc sa pasesti fericit,radiant,eliberat,simtind totul in jurul tau,sa razi fara frica,lasand indoiala deoparte…pentru ca esti o persoana minunata,care valoreaza ceva!

 “Intotdeauna m-am intrebat: atunci cand un fluture paraseste coconul, realizeaza cat de frumos a devenit? Sau inca se mai vede ca fiind doar o omida?”

Am invatat sa ne prabusim, dar poate ca inca nu stim sa zburam!

Am reusit sa iubim, pentru a sti mai bine cum sa uram!

Ne place sa zambim, ca sa ascundem cat suntem de tristi.

Am spus NU, dar doar pentru a primi un DA!

Am ignorat, pentru ca numai asa fost bagati in seama.

Cativa au cunoscut moartea, inainte sa cunoasca viata…

Ne-am implicat in viata altora si am uitat sa ne-o traim pe a noastra…

Am prins curaj,atunci cand ne-am dat seama ca e prea traziu…

Pierdem potentiali prieteni, pentru ca ni se pare ca ne-ar lua prea mult timp daca i-am cunoaste.

Suntem aroganti, pentru ca ne este frica sa avem incredere.

Ne doare sa spunem “imi pare rau”, mai tare decat greseala care am facut-o.

Nu mai avem incredere in nimeni, doar pentru ca un singur om ne-a dezamagit…

Credem ca banii rezolva orice, dar inima ne este franta…

Ne place sa ne traim viata, dar ne lovim de limite!

Suntem neintelesi, dar nu ne obosim sa vorbim despre asta…

Ravnim dupa dragoste, dar suntem prinsi in pretentii!

In fiecare zi ne spunem ca de maine vom fi altfel si in fiecare zi spunem ca “de maine”…

Ne place sa vorbim, dar uitam sa ascultam!

Cu totii vrem sa fim buni, dar tanjim dupa rau…

Ne dorim sa nu uitam niciodata si pentru asta am invatat sa ne razbunam..

Luptam pentru pace, iar tot ce creem este razboi!

Cu o vorba m-ai lovit,mi-ai rapus inima,am cazut…Si acum,acum inchid ochii si ascult in jurul meu…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0HU3u-XVMFI&hl=en&fs=1]

Acum ridica-ma…