Valurile goneau spre stanci, chemate de luna, insotite de cantecul pescarusilor, umbre negre deasupra stropilor verzi care se pierdeau de apa… Stancile straluceau imbracate in spuma pentru ca apoi sa-si arate straturi de sidef schimbandu-si culorile sub ploaia stelelor.

Vantul se intetea, facandu-si drum pe crestele valurilor, strunind norii, gonindu-i din locul lor, adunandu-i la un loc si imprastiindu-i in zari.

Se apropie cu picioarele goale de tarm, aerul mustea de apa, iar vantul o chema spre larg, se rasucea in parul ei, tragandu-l parca spre adancuri, ii umfla rochia, apa ii inunda degetele… un fior o strabatu, inchise ochii sa simta marea, mirosul de sare, stropii pe fata, vuietul valurilor… tresari, doua brate se stransera pe mijlocul ei, urcand pe brate, spre umeri, strangandu-se pe sani… ii simti rasuflarea in ureche, buzele lui cuprinzandu-i carnea, privirea lui flamanda masurandu-i fiinta…

Apa ii inconjura, iar cerurile deschise apa din cer se imbina cu apa din mare… inchise ochii, stropii curgeau pe trupul ei, doar apa si carne, il simtea lipind-o de el, trupu lui unindu-se cu al ei, spuma… nisipul, taria scoicilor…

Soarele iesea din mare, razele lui cuprindeau trupurile ude, scaldate de mare.