Ai fost vreodata indragostit? E oribil,nu-i asa? Devii atat de vulnerabil. Iti deschide pieptul si inima,iar asta inseamna ca cineva intra acolo inauntru, si 
te ravaseste. Ridici toate acele ziduri,construiesti o intreaga armura,in asa fel incat nimic sa nu te poata rani,iar apoi o persoana idioata,nu foarte diferita de oricare alta persoana idioata,intra in viata ta idioata… Le dai o parte din tine. Ei nu ti-o cer. Au facut un lucru prostesc intr-o zi,cum ar fi sa te sarute,sau sa iti zambeasca, dupa care viata ta nu mai este a ta. Iubirea ia ostatici. Intra in tine. Te macina si te lasa plangand in intuneric,iar fraza “poate ar trebui sa fim doar prieteni” se transforma intr-o aschie de sticla,ce umbla prin inima ta. Si doare. Nu doar in imaginatia ta. Nu doar in mintea ta. E o durere sufleteasca,un adevarat intra-in-tine-si-rupe-totul. Urasc iubirea.
-Neil Gaiman
“Asa sunt eu repezit cateodata, si poate si impulsiv.Dar asta nu schimba faptul ca te iubesc. Eu inteleg ca te temi, poate ca am pus si eu presiune pe tine. Dar nu mai vreau sa fiu un strain, nu vreau sa raman doar o umbra in viata ta, nu vreau sa traiesc o viata intreaga intrebandu-ma: si poate ca i-ar fi placut de mine, si poate ca m-ar fi iubit, o luna, o saptamana. Crede-ma mi-ar fi mai usor asa, sa te am si sa te pierd, decat sa fii ca un vis din acelea in care te trezesti dimineata si strigi de durere, de suparare ca s-au terminat. Nu cred insa ca stiu ceea ce vrei tu. Cred ca stiu de ce ai nevoie: ai nevoie de cineva care sa te tina de mana cand ti-e bine, cand te simti singura, cand esti suparata, cand ti-e frica, cineva care sa te stranga in brate si sa te sarute, sa te incalzeasca cu toata caldura trupului sau, cineva care sa-ti spuna vorbe dulci, care sa se uite in ochii tai si sa-ti spuna te iubesc si sa te faca sa tremuri cand auzi astea, cineva care sa-ti dea fiori atunci cand intra pe usa si tu-l astepti. Cineva care sa te asculte atunci cand ai ceva de zis, cineva cu care sa te certi atunci cand esti nervoasa, cineva care sa te sustina atunci cand vrei ceva, cineva care sa inteleaga cand vrei sa fugi si sa scapi, cineva care sa-ti dea cheile de la masina si sa te lase sa urmaresti drumul, doar tu, drumul si gandurile tale, fara nimeni care sa te judece, fara nimeni care sa te incomodeze, cineva la care sa te intorci din mica ta escapada si sa vrei sa-l imbratisezi cu dor. Cineva pe care sa contezi atunci cand ai nevoie. EU stiu ca pot fi cele de mai sus, nu stiu daca pot fi toate, dar pot incerca, vreau sa incerc, nu o sa te acuz daca nu o sa fiu, fiindca inseamna ca ar fi si vina mea pe undeva, ca am si eu unele lipsuri. 
acolo. M-am ridicat cât am putut de repede, apoi un altul mi-a băgat mână între picioare şi încerca să-mi dea chiloţii la o parte… am sărit ca arsă şi i-am dat o palmă. Voiam să fug, să plec, să scap de toate acele mâini care se întindeau spre mine, dar una m-a prins de braţ, când m-am întors totul s-a înnegrit şi am simţit cum îmi ţiuie capul, era Sorin care m-a tras după el, m-a dus în faţa tipului să-mi cer scuze, apoi a făcut semn uneia dintre fetele de la bară să se apropie de cel pe care-l pălmuisem. M-a dus la etaj târându-mă ca pe o cârpă, m-am lovit de toate scările şi am simţit şi un gust sărat în gură… Îmi spărsese buza. Când am ajuns m-a lăsat jos, căzusem fără vlagă, apoi s-a întors spre mine şi mi-a spus:
departe, aruncă o privire spre bocceluța de sub scaunul din dreapta, era încă acolo, acum era momentul să scape de ea, să îndepărteze urmele. Mai avea trei zile și pe urmă Spania avea să fie departe, se întorcea acasă, un acasă care îi părea mai depărtat, mai întunecat și mai străin ca niciodată, totuși nu la fel de străin ca bătrâna, și nepăsătoarea Spanie. Locul meu nu e aici, nu e nici acolo… locul meu e lângă tine. Oftă privind drumul nepăsător, din ce în ce mai pustiu… e vacanță oamenii pleacă la mare. Let your balalaika sing what my guitar wants to say… Se apropia de câmp, deja de câțiva metri nu mai era nicio casă și nici nu se întrevedea vreuna în față, aici părea un loc potrivit, merse mai departe de drum, să nu vină oameni, nu poți face un foc în mijlocul drumului, se retrase spre o pădurice, alese un loc curat, îl izolă ca focul să nu se exindă, apoi făcu hainele ghem și le dădu foc.
Cred ca deja stim cu totii cine e micuta Erika. Ma gandesc la ea,la parintii ei,la viata asta…E greu…Dar micuta lupta!Pentru mine e un erou! Despre ea intr-adevar putem spune ca este o luptatoare…:( Ii doresc o viata buna si multa sanatate!
Crezi in iubire?Eu nu credeam,acum da…Dar sunt al dracu´ de enervante sentimentele astea care pun stapanire pe tot;pe gandire,pe suflet…Vrei sa stai departe,dar o faci in timp ce te apropii;vrei sa uiti,dar o faci amintindu-ti fiecare clipa din momentul in care l-ai vazut pentru prima oara…Iti amintesti ce copil/a ai fost cand l/ai sarutat/o pentru prima oara,prin ce ai trecut cand ai crezut ca totul a fost in zadar,cand ai crezut ca totul a fost un vis,care a fost spulberat de realitate…
Viata e o succesiune de etape,etapele fiind detinute de stari.Starile nu se desfasoara in contexte stabile,mai degraba in contexte schimbatoare…Sunt amestecul dintre ganduri si sentimente,de senzatii si emotii…Sunt situatii de echilibru perfect intre corp si minte,unde experimentam lucruri pe care nu le putem descrie complet,ci intr-un mod partial si dificil.Cea mai buna modalitate de a incerca sa explici o stare este introducand stari similare cu ajutorul muzicii de exemplu,dat fiind faptul ca doar trecand prin ele poti ajunge sa le intelegi…