Soarele isi facea loc in camera printre jaluzele; incet-incet toata camera s-a umplut de lumina. S-a trezit atunci cand primele raze au sarutat-o pe fata. S-a ridicat sa deschida fereastra, aerul era inca ud si totul era verde inchis . Inchise ochii si trase aer in piept. Lasa mirosul de aer ud sa-i aminteasca de nebunia de aseara, de ploaia care nu mai inceta sa cada, totul in jur era ud, inclusiv ei: hainele, parul, el, nu mai vedea nimic, doar simtea ploaia cum o topea: rece, rapida, si gura lui hranindu-se cu pielea ei: apa carnea, intunericul, moale, uscat, prosopul, bratele lui, ce bine dormise…

Read the rest of this entry »

Ramasese singur in prag, privind drumul, drumul pe care o apucase ea, era gol, lung, luminat de soare pana departe, deja nu se mai vedea nimic, nici macar masina cu care plecase ea. Isi simtea capul gol de ganduri. Ar fi vrut poate sa planga, dar nu putea, nu fiindca era barbat, si barbatii plang, doar ca nu putea, golul din el era atat de mare ca nu-i putea da nici macar satisfactia catorva lacrimi. Scoase poza ei de unde o ascunsese, de acum o mai putea vedea doar in poze. Zambi induiosat, vazuse zambetul ei. Se intoarse apoi spre “coliba” lui intunecata, pustie, cu urme de tutun… Privi scaunul pe care statuse cu 10 minute inainte, inca mai avea parfumul ei. Il inspira si apoi izbucni in lacrimi: parca abia acum intelesese ce s-a intamplat – o pierduse pe Isabella lui, nu mai conta ca nu era numele ei adevarat, el asa o stiuse, si asa-i va ramane… Dar Isa lui plecase. Si cat o iubea, si cat il iubea… Ma voi intoarce, ultimele ei cuvinte ii rasunau in ureche. Stiuse ca e o iubire imposibila, nu de la inceput, dar aflase pe parcurs. Stiuse si nu s-a dat in laturi, luptase, pentru visul lui, pentru visul lor.  O iubea, ii placuse s-o iubeasca… Se simtea el iubind-o, parca daca ar fi uitat-o s-ar fi transformat intr-un strain, si acum trebuia sa devina un strain. De ce era atat de greu? De ce nu se putea consola in bratele alteia? De ce de fiecare data cand incerca se grabea sa se intoarca la ea? de ce nu se putea simti bine decat cu ea?  De ce alaturi de altele totul era mecanic? creierul i se golea iar simturile lui se consolau singure, dar acum asta ii ramasese, trebuia sa se impace cu asta:  Trebuia sa iubeasca alta femeie pe care nu o dorea, o alta pe care nu o cunostea, o alta… Ma voi intoarce… intr-o zi ma voi intoarce. Dar pana se intorcea ea el era liber, ciudat, isi simtea aripile straine, mergea schiopatat, libertatea il descumpanea… Ar fi vrut sa se intoarca la ea, dar ea plecase…

De ce nu ramai?

Fiindca nu pot, fiindca ai mei sunt acolo…

Dar nu esti legata de ai tai… Ai viata ta, nu poti depinde mereu de ei, ei nu pot sta mereu dupa tine.  Trebuie sa traiesti asa cum vrei asa cum te simti tu bine, nu altii.

Privea cerul murdar de nori, care chema parca furtuna, ploua desi soarele stralucea inainte sa fie acoperit complet, ii lasa curcubeul ca pe un legamant: striga: Te voi astepta… voi fi aici, atata timp cat vei avea nevoie de mine…

Vantul suiera deasupra casei: Ma voi intoarce…

Te voi astepta… nu ma uita… nu ma lasa sa astept prea mult.

-El: Da-mi

-Ea: Ce?

-El: Ceea ce vrei, ceea ce poti.

-Ea: Eu ti-am dat ce-am avut de dat si tu tot imi mai ceri.

-El: Asa de mult ti-am cerut? As mai vrea doar un suras. (ea zambi) Merci, (apoi ii dadu parul de pe ochi cu mana. Si-si plimba mana pe dupa urechea ei, urmand forma fetei pana la barbie, ii indrepta fata spre el si se uita in ochii ei) Un suras atat de frumos, niste buze atat de dulci se cer sarutate. Mai da-mi o gura, mai si da-mi alunita ce le strajuieste.

-Ea: Nu-ti mai dau nimic.

-El: De ce, nu?

-Ea: Pentru ca sunt ale mele… numai ale mele. (Si scoase limba la el. El se repezi spre ea s-o prinda, ea incepu sa fuga pe plaja, auzeau vantul cum se sparge printre valuri, simteau valurile cum li se pierd printre degete, o ajunse din urma, o prinse de o mana, cu cealalta ea arunca cu apa spre el, il uda din cap pana-n picioare, dar nu-i dadu drumul, se zbatea, si el o trase spre el punandu-i cealalta mana pe spate. Ea-l impinse in spate, el cazu pe nisipul ud, iar apa ii uda camasa si pantalonii, in cadere o trase peste el, si acum erau intinsi unul peste altul, udati de ultimele valuri ale marii care atingeau uscatul, i se uda si bluza ei… acum ea era deasupra lui, si el se uita in ochii ei mari)

- El: Pai dc? nu stii ca e frumos sa imparti? Asa merge lumea: cand primesti ceva iti iei ceea ce-ti trebuie si pe urma din ce ramane mai dai si la altii. Daca cineva opreste tot pentru el, face pamantul sa incetineasca, pana intr-o zi cand n-o sa mai imparta nimeni nimic si o sa se opreasca si atunci unii or sa aiba doar soare si lumina si n-or sa mai poata sa doarma si or sa se usuce, iar ceilalti or sa ramana in intuneric si or sa se caute si n-or sa se gaseasca si or sa moara singuri.

-Ea: Dar eu nu sunt singura… te am pe tine.

-El: Dar daca o sa se intunece atunci soarele nu o sa-ti mai incalzeasca inima si ea o sa se raceasca si atunci o sa uiti… si o sa ramai singura.

-Ea: Nu vreau sa fiu singura, am nevoie de tine.

-El (zambi si o saruta pe varful buzelor): Acum n-o sa se mai opreasca… (dar nu-si mai termina gandul fiindca ea il saruta infometata. Soarele tocmai apunea in mare, iar ultimele raze ajungeau purtate de ape pana la ei purtandu-i). In noaptea asta soarele o sa se miste si  maine cand o sa rasara, noi o sa fim tot aici, imbratisati, iubindu-ne…

Ultimele raze de soare straluceau in ochii ei.

Statea in fata oglinzii si se privea, se gandea cum ar fi sa se poata camufla, sa nu-l mai vada nimeni… cate lucruri ar face… inchise ochii, intuneric, nu mai vedea nimic, dar principalul: nu se mai vedea pe el, era invizibil, era doar o umbra in vazduh, ascunsa de soare fiindca nu mai era soare, nu mai era nimic, doar el si poate ca nici el… simti o briza cum il trecu prin toata fiinta, apoi totul se opri: deschise iar ochii, nu mai era acolo. Camera, biroul, patul, hainele erau, oglinda era acolo in fata lui, dar el nu era… nu mai era, nu se mai vedea. puse mana pe el sa se simta… era ceva ca un aer greu…

Iesi pe strada… alerga, se plimba printre oameni, se apleca deasupra unui batran bolnav si-i sufla umbra, ii intoarse suflarea in el. Apoi vazu un copil plangand, ii puse mana pe cap si simti cum copilul se linisteste, incepe sa rada. dar nu se oprea, el mergea tot inainte, spre ceva… Ajunse intr-un loc nou, era un parculet, plin de verdeata, cu o fantana in mijloc si cu nisip pe jos. In mijloc era ea, dansa, se invartea pe ritmurile impuse de vant printre frunze. Se apropie de ea si ramase mut privind-o. apoi ii puse mana pe mana, si incepu sa se invarta cu ea  nu stia daca ea il simtea, dar el se inrosise, inima lui batea tot mai puternic, si observa ca mana ei si soldul, locul unde o tinea el incepuse sa tremure puternic. Ea se opri, se lasa pe iarba si privi cerul instelat. Avea lacrimi in ochi, apoi striga catre sine: Mi-e dor de tine! vino… Gandul ei il tulbura, simti cum tremura tot, picioarele i se topira… se aseza langa ea si-i mangaie parul, vazu cum vantul i-l da de pe frunte intocmai dupa mana sa. Nemaiputandu-se abtine, se apleca o stranse de mijloc si o saruta. Ii simti pentru o clipa buzele, rasuflarea aievea. simti cum mana ei trecu prin el… o forta stranie, cu totul noua. Ar fi vrut sa aiba puterea sa se abtina… si totusi nu, nu-si dorea asta, o dorea mai puternic decat vointa lui, decat ratiunea…

………………………………………………………………………………………………………..

Era cald afara si dintr-o data simti fiori pe pielea ei. Simti o patima si o dorinta in ea, o briza de caldura si de racoare o cuprinse, simtea cum ii tremura tot corpul. Era parca vantul prinsese viata, apoi tresari, deschise ochii si intelese de ce inima ii batea atat de puternic, nu era decat suierul vantului si poate ca era glasul lui :  Te iubesc!

Da click aici
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WwUrcc5u3Ok&hl=es&fs=1]
As vrea pentru o clipa sa imi las corpul undeva si sa zbor,sa privesc tot ce se intampla de undeva de sus…sa aud fiecare gand despre mine,cu mine…sa vad cum corpul imi simte lipsa…

As vrea sa pot opri timpul in loc,sa ma duc langa persoanele pe care le iubesc cel mai mult,sa le privesc,sa le mangai fara sa ma simta…Sa le vorbesc fara ca ei sa ma auda,sa le spun ce gandesc cu adevarat…

As vrea sa opresc ploaia,sa ramana picaturile plutind in aer,sa le strang in palma si sa le beau…as vrea ca apa sa fie iubire…

As vrea sa iubesc tot pamantul,sa zambesc la fel ca soarele si sa fiu misterioasa la fel ca luna…sa fiu la fel de sus,si sa ma ascund dupa un nor,sa mi se poata vedea doar conturul…

As vrea sa ajut fiecare suflet pierdut sa se intoarca la locul lui,as vrea sa fiu un inger…ingerul fiecarui gand pierdut,sa il fac mai fericit…

As vrea sa preiau toata tristetea din lume,si sa o transform intr-o floare…as vrea sa fiu pamantul ei sa o pot hrani cu optimism…as vrea sa creasca mare…

As vrea sa opresc timpul un moment,si sa ma duc la fiecare om in parte sa le desenez un zambet in coltul gurii…as vrea sa zambim toti odata,asa s-ar lumina Universul…

As vrea sa pot sta singura in multime…as vrea sa am companie in singuratate…

As vrea sa ne iubim cu totii…as vrea sa ma intelegeti…

Ii placea enorm sa zboare, sa simta aerul cum ii vajaia pe sub brate. La inceput privea cum se desfasoara lumea sub el: paduri verzi, mari albastre, orase multicolore, pline de lumina, apoi se afunda in nori ca intr-o mare de puf, si era mai usor, zapada se agata de el, alba, rece, pufoasa, se rotea prin nori ca un titirez alb care improsca in toate partile, el facea sa ninga. Apoi inchidea ochii si asculta vantul cum ii vajaia in urechi, cum trecea prin el, cum ii mangaia toata fiinta: era ca un albatros care se juca deasupra norilor, scufundandu-se in albeata lor pana aproape de pamantul care-l nascuse, compus din mii si mii de culori, ca apoi sa se inalte prin patura argintie catre soarele care-i daduse viata si care poleia totul in jur, orbindu-l. Inchidea ochii doar ca sa miroasa vazduhul, sa-l simta cum se dilata in jurul lui, ca apoi sa se contracte, sa se lipeasca de el… cazu intr-un nor alb si-l gusta, avea gust de mar verde… se trezi, buzele ei se hraneau cu buzele lui, ii facu loc in bratele lui, acum simtea cu adevarat ca pluteste. O saruta pe frunte…[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BOmBgQ_PLtE&hl=en&fs=1]

Desi pusese ceasul sa sune, in dimineata aceea altul reusi sa o trezeasca: soarele care-si arunca razele moi ale diminetii prin fereastra. Ii cuprinse fata intr-o aureola stralucitoare si reusi sa infloreasca un zambet pe chipul ei. Inspira aerul plin de mirosul ierbii si al florilor de cires care intra prin fereastra deschisa si se simti dintr-o data mai proaspata, ii revenise cheful de viata. Il auzi pe el si rase, doar la gandul ca era acolo reusi sa o inveseleasca si mai tare, apoi simti aroma de cafea proaspat rasnita, fierbinte inca, si mirosul de paine prajita, si nu se putu opri sa nu-si umezeasca buzele de pofta. Cand in sfarsit intra cu tava plina de bunatati, ii era atat de foame incat topai in varful patului de bucurie, el puse tava in fata ei, o saruta tandru si-i sopti la ureche: Buna dimineata, somnoroaso! Pofta buna… am o surpriza pentru tine, apoi zambi strengareste, lasand-o sa-l intrebe din priviri, sa o agite putin curiozitatea, apoi raspunse ochilor care-l fixau intrebatori: mananca! [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=btI3OoeK_Hc&hl=en&fs=1]

 [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9swjz5dp-q0&hl=es&fs=1]

Era ora doua fara un sfert noaptea,eram ghemuita in pat,cu genunchii ridicati,acoperiti de patura mea pufoasa,
butonam telecomanda,cu toate ca volumul era incet.Am preferat
sa acult muzica de la radio in surdina,ma uitam pe geam,vedeam doar beculetele ce luminau strada…Si cerul dormea…
luna s-a ascuns si ea azi noapte…
Eram doar eu,si cel care dormea langa mine…ma gandeam,oare stie vreodata ce gandesc eu?Oare ma cunoaste macar un pic
dupa atata timp?Am realizat ca eu il cunosc,dar nu stiu cat de bine…Oare stim la ce sa
ne asteptam de la o persoana pe care o stim de atata timp?Care a impartit cu noi si bune si rele?Care ne-a facut sa suferim
dupa ce ne-a furat un zambet?Stim la ce sa ne asteptam de la o persoana care ne spune
ca ne iubeste?Daca dam totul pentru acea persoana,nu exista riscul de a termina dezamagiti?
De ce nu suntem in stare sa ne lasam descoperiti de o persoana?De ce ne este frica?De ce trebuie de multe ori sa fim secretosi?
Nimic interesant la televizor,nici nu stiu de ce il mai tineam aprins…poate pentru ca imi place cum lumineaza camera mea verde…
Oare de ce am facut peretii verzi?Da,gata,acum stiu…Dimineata,cand soarele intra nepoftit in camera imi da o senzatie de prospetime…
Dar de ce nu miros a iarba?Ce intrebare stupida…Ma intreb oare de ce de cateva zile am un zambet tamp pe fata…
Stiu ca exista o persoana acolo,pe undeva,pierduta in inima mea,care ma iubeste.Si ma iubeste atat de mult,ca nici distanta nu o mai opreste sa imi schimbe viata…
Si ce daca nu ma trezeste cu un sarut?Soarele mi-l aduce…Si ce daca nu ma mangaie?Aerul o face…Si ce daca nu imi simte parfumul?Gustul unui mar verde o sa i-l aduca…

Iti multumesc pentru zambetul adus in fiecare zi,pentru optimismul pe care mi-l dai,pentru gandul pe care mi-l trimiti cand deschizi ochii…Ma multumesc ca te am asa!

Am spus: “Doamne,ma doare.”
Si Dumnezeu a spus: “Stiu.”
Am spus: “Doamne,am plans atat de mult…”
Si Dumnezeu a spus: “Pentru asta ti-am dat lacrimi.”
Am spus: “Doamne,sunt atat de deprimata…”
Si Dumnezeu a spus: “Pentru asta ti-am dat lumina soarelui.”
Am spus: “Doamne,viata e dura.”
Si Dumnezeu a spus: “Pentru asta ti-am dat persoanele dragi.”
Am spus: “Doamne,persoana cea mai draga a murit…”
Si Dumnezeu a spus: “Si a mea la fel.”
Am spus: “Doamne,este o pierdere atat de mare…”
Si Dumnezeu a spus: “Am vazut-o pe a mea rastignita pe o cruce.”
Am spus: “Doamne,dar persoana cea mai draga tie traieste…”
Si Dumnezeu a spus: “Si a ta la fel.”
Am spus: “Doamne,doare.”
Si Dumnezeu a spus: “Stiu.”

Aceste cuvinte erau inscriptionate pe un perete in orasul Oklahoma,in locul unui masacru… 

Deschizi ochii si vezi ca soarele iti intra in camera,si parca spune Haide,vreau sa vezi ca viata nu e atat de intunecata! .Te imbraci,te duci si iti pui cafeaua lasata de el intr-o ceasca si te duci pe terasa…Acolo te asteapta…Nu doar soarele ci si el…

Te uiti la el,ii zambesti,el te priveste cu o sclipire in ochi si iti spune ca tu esti viata lui…

E ciudat sa vezi cum starile se pot schimba de pe o zi pe alta,de aceea indiferent daca sunt momente de tristete sau de fericire,trebuie sa le absorbi si sa le disfruti pentru ca sunt ale tale!

“Oricat de dureroase ar fi experientele iubirii,patrunde in iubire fara sa eziti,pentru ca,daca o eviti -asa cum fac majoritatea oamenilor- ,vei ramane blocat in ego.Atunci viata nu iti va mai fi un pelerinaj,nu va mai fi un rau care curge spre ocean,ci va deveni o mlastina.”                                                     

                                                                                        Osho

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iLi_osYNsOU&hl=es&fs=1]