“Asa sunt eu repezit cateodata, si poate si impulsiv.Dar asta nu schimba faptul ca te iubesc. Eu inteleg ca te temi, poate ca am pus si eu presiune pe tine. Dar nu mai vreau sa fiu un strain, nu vreau sa raman doar o umbra in viata ta, nu vreau sa traiesc o viata intreaga intrebandu-ma: si poate ca i-ar fi placut de mine, si poate ca m-ar fi iubit, o luna, o saptamana. Crede-ma mi-ar fi mai usor asa, sa te am si sa te pierd, decat sa fii ca un vis din acelea in care te trezesti dimineata si strigi de durere, de suparare ca s-au terminat. Nu cred insa ca stiu ceea ce vrei tu. Cred ca stiu de ce ai nevoie: ai nevoie de cineva care sa te tina de mana cand ti-e bine, cand te simti singura, cand esti suparata, cand ti-e frica, cineva care sa te stranga in brate si sa te sarute, sa te incalzeasca cu toata caldura trupului sau, cineva care sa-ti spuna vorbe dulci, care sa se uite in ochii tai si sa-ti spuna te iubesc si sa te faca sa tremuri cand auzi astea, cineva care sa-ti dea fiori atunci cand intra pe usa si tu-l astepti. Cineva care sa te asculte atunci cand ai ceva de zis, cineva cu care sa te certi atunci cand esti nervoasa, cineva care sa te sustina atunci cand vrei ceva, cineva care sa inteleaga cand vrei sa fugi si sa scapi, cineva care sa-ti dea cheile de la masina si sa te lase sa urmaresti drumul, doar tu, drumul si gandurile tale, fara nimeni care sa te judece, fara nimeni care sa te incomodeze, cineva la care sa te intorci din mica ta escapada si sa vrei sa-l imbratisezi cu dor. Cineva pe care sa contezi atunci cand ai nevoie. EU stiu ca pot fi cele de mai sus, nu stiu daca pot fi toate, dar pot incerca, vreau sa incerc, nu o sa te acuz daca nu o sa fiu, fiindca inseamna ca ar fi si vina mea pe undeva, ca am si eu unele lipsuri.
As vrea sa te inteleg, tu mi-ai spus ca te-am inteles pana acum, eu te-am ascultat cand a fost nevoie, ti-am dat si sfaturi atat cat m-am priceput. Eu stiu ca tu esti o fata buna, ca nu vrei sa faci pe nimeni sa sufere, este un gand foarte nobil, dar nu trebuie sa te invinovatesti prea mult fiindca toti suferim dintr-un motiv sau altul, fiindca suntem liberi, fiindca avem nevoi si dorinte care nu corespund mereu cu realitatea. Mai stiu ca ai nevoie de timp ca sa te hotarasti in ce parte s-o apuci.
Eu inteleg ca te temi, este normal sa te temi, si eu ma tem de multe lucruri, ma tem ca nu o sa fiu asa cum vrei tu dar vreau sa stii ca putem invinge teama daca este comunicare intre noi. Putem trai cu teama, dar nu trebuie sa o lasam sa ne limiteze deciziile.
Nu stiu ce parere de supraom ti-ai creat despre mine, eu stiu ceea ce sunt: sunt cineva dispus sa te cunoasca, sa te asculte, sa te accepte, sa te inteleaga. Am si calitati am si defecte.
Eu iti intind mana mea, nu o iau pe a ta, te las pe tine sa-mi prinzi mana, sau cel putin asta vreau sa fac. Stiu ca te simti singura… vreau sa fiu langa tine, nu stiu ca reusesc, nu stiu cat reusesc sa te inteleg, nu stiu cat ma lasi tu sa te cunosc. Dar eu vreau sa-ti fiu alaturi, macar lasa-ma sa incerc, atat iti cer, daca esti dispusa sa ma iubesti…”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dKQmkmbkqBg&hl=es&fs=1&]
Lucrurile nu au iesit cum trebuiau…dar nimic nu e intamplator.
De doua saptamani nu am mai simtit nimic.Nici ca iubesc,nici ca urasc.Dar azi,pentru un moment am inchis ochii si mi-am dat seama ca nu am o inima de plastic.Pot iubi…si pot ura.E aiurea.Am incercat sa ma ascund de ceva ce ma gaseste orice as face.
) Afara ploua,m-am trezit tarziu,am mai lenevit in pat,am intarziat la serviciu,mi-e somn,am baut a treia cafea…Mi-e somn… 
Mi-am amintit de o melodie care imi aduce aminte de multe lucruri… Sa va incante urechile!
va excita doua femei care se “mangaie” …
la serviciu si diavolitza din pat!
18 noiembrie 2005 M-a sărutat… încă nu-mi vine să cred! am inima cât un ghem iar stomacul meu s-a blocat, simt ca nu-mi mai trebuie nimic. Am ieșit iar în oraș, împreună cu el… E atât de atent, a învățat foarte repede tot ce-mi place mie. Mi-am luat o înghețată de caramel, apoi am profitat de ultimele zile frumoase și am mers prin parc… ne-am apropiat de fântâna arteziană… era încă destul de cald sau mă îmfierbântasem din cauza simplului fapt că eram cu el… așa că apropierea de apa care sărea m-a răcorit, m-a atras într-un anumit mod, involuntar aproape m-am tras spre el, și l-am prins de braț, s-a uitat spre mine, a surâs, apoi mi-a luat fața în palme, mi-a mângâiat bărbia, s-a uitat în ochii mei și apoi și-a lipit buzele de ale mele… le-am simțit cum îmi luau tot aerul, cum mi le-a cuprins pe ale mele, parcă să mi le fure… inima mea era cât un purice… apoi i-am simțit limba în gura mea, cum îmi căuta limba… mă trec fiori și acum… Lăsă caietul la o parte și privi în sus tavanul înegrit de vreme, își aminti de buzele ei… le văzu cum coborau spre el, întredeschise, pregătite să-l soarbă, să-i ia vlaga, să-l lase inconștient, să-l poarte pe alte căi, să-l ducă spre altă lume, creșteau tot mai mari, înghițindu-l… În ultima vreme buzele, ochii, trupul ei erau tot timpul lângă el, le visa, le căuta pe tavan, scrijelea pereţii goi, cu unghiile căutând-o, dar nu era acolo… nu avea să vină… trebuia să se ducă el după ea, iar el pierdea timpul între patru pereţi, fără posibilitatea de a pleca undeva, se simţea legat de mâini şi de picioare. Trecuse cât? O lună de când n-a mai văzut-o de când nu mai avea niciun semn de la ea…