[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DFhJUk7LNT0&hl=en&fs=1&]

Iti urasc atat de mult vocea la telefon, iti urasc privirea, zambetul strengar, ochii caprui, tenul creol, iti urasc forma mainii si degetele-ti lungi, precum iti urasc atingerea, iti urasc buzele precum iti urasc saruturile, urasc ca esti atat de inalt si ca eu sunt atat de mica, iti urasc vocea si frazele-ti care-mi lipesc zambetul pe fata, urasc toate momentele in care ma faci sa rad, precum urasc fiecare particica din fiecare moment in care plang din cauza ta, urasc ca ma faci sa tremur in preajma ta, asa cum urasc ca ma faci sa sar de bucurie, precum copiii de 3 ani, urasc fiecare lacrima sarata ce-mi umple ochii de tine, urasc fiecare vis in care esti personajul principal, urasc fiecare dorinta in care te regasesti, urasc fiecare scenariu, fiecare zi in care-mi vorbesti, fiecare zi in care te prefaci ca nu exist, urasc c-a trebuit sa te intalnesc, urasc ca plang acum, urasc ca nu mi te pot scoate din minte, din inima, din suflet, urasc ca esti ambitios si incapatanat, urasc ca esti sensibil si puternic, urasc ca esti altfel, urasc ca nu te deranjeaza sanii mei mici si fundul meu mare, urasc ca nu te deranjeaza puerilitatea mea, urasc ca retii fiecare detaliu, urasc ca ma asculti mereu, indiferent de cat de mult as vorbi, urasc felul in care m-ai putea iubi, urasc toate zilele pe care le-am putea petrece impreuna, urasc noptile tarzii in care m-ai tine in brate, urasc felul in care ai face dragoste cu mine, urasc ca esti tot ce imi doresc, urasc ca esti tu, te urasc din strafundurile sufletului meu si-mi doresc sa te smulg din minte, inima si vise.

Pentru ca nu mai pot. Pur si simplu nu mai pot. Am obosit.

Some say love, it is a razor
that leaves your soul to bleed…

guest post

Erau doi straini, care mergeau pe aceeasi cale, cand mai incet, cand mai repede, la un moment dau s-au intalnit la un popas, la o fantana. au baut amandoi. El n-avea cana, asa ca ea i-a dat un pahar din plastic. Apoi s-au asezat la umbra singurului pom, de langa fantana. stateau si priveau drumul. Apoi el si-a scos din traista un fluier si a inceput sa  cante. Ascultandu-l, ea a adormit, iar el a continuat sa cante, pana cand ea s-a trezit. Atunci el s-a oprit si a scos din traista niste mancare si au mancat impreuna: Nu-mi place sa mananc singur. Apoi au pornit la drum, fiecare in ritmul sau… S-au intalnit cu alti oameni, au vorbit, au uitat, au cantat si au dansat.  Si drumul continua, si ei mergeau.

Intr-o zi la o fantana cu un copac, s-au intalnit doi oameni, el n-avea cana si i-a cerut si ei sa-i dea o gura de apa. Apoi s-au asezat tacuti la umbra copacului, si el a scos un fluier si a inceput sa cante, iar ea ascultandu-l a inceput sa planga: cantecul asta imi aminteste de casa, intr-un final a adormit, iar el continua sa cante la capul ei cu ochii inchisi pana ce ea s-a trezit. El a pus masa si au mancat impreuna. Mi-a fost dor de tine! i-a spus ea inainte sa plece si l-a sarutat.

La o fantana, sub un copac, trec calatorii si privesc, un sarut ramas la umbra… buzele au ramas acolo in asfintitul soarelui, ca sa le aminteasca oamenilor sa se odihneasca, si sa viseze.

Ea statea pe peron, asteptase momentul acesta atata timp si se speriase de el de atatea ori. Il cunostea atat de bine, stia care-i sunt visele, care-i sunt sperantele, dar il simtea inca strain, ii oferea un sentiment de siguranta, cand vorbea cu el stia ca-i poate spune orice, ca el n-o s-o judece, ca era in stare s-o asculte, ca se luptase cu ea s-o motiveze chiar impotriva ei. trebuie sa traiesti si pentru tine, trebuie sa-ti asculti dorintele. teama e ceva firesc, oricine se teme, dar nu trebuie sa lasam teama sa ne conduca viata, sa ne ucida visele. Dar in putinul timp petrecut impreuna nu-i stia tabieturile: de cate ori se spala pe dinti, daca vorbeste cu gura plina, cu ce mana tine furculita, daca bea cafeaua cand citeste ziarul; lucruri care pot parea absurde, dar detalii marunte pe care le gasesti la un om si pe care incepi sa le iubesti o data cu el.

In sfarsit o convinsese, venise pana aici, dar acum simtea cum i se inmuiasera picioarele. cum tremura, voia sa se intoarca, sa se faca mica, sa n-o vada. De ce inima ii tremura atat de tare? de ce se temea pana la urma? Il iubea… simtea ca-l iubeste, ca-i este dor de el, ca o face sa se simta bine, sa se simta dorita, sa se simta cocheta, ii dadea ocazia sa fie femeie. Se putea oare ca un om cu care se simtise bine de atatea ori sa fie atat de diferit de modul cum il percepuse ea? In sfarsit a coborat din tren. I-a vazut chipul alb, cu parul negru, intrand in bataia soarelui. Apoi lumea misuna pe peron intre ei, dar ea ramasese privindu-l pierduta: se apropia cu pas rar, dar mare de ea. Mai avea doi pasi si ajunsese sa stea drept in fata ei, zambitor, luminat la fata, cu un buchet de crini proaspeti. Ii cumparase cu o statie mai devreme, ca sa se asigure ca nu sunt vestejiti de pe drum si in acelasi timp ca va reusi sa-i ia inainte s-o intalneasca pe ea. Si iat-o: se facuse mica in spatele crinilor, zambea si tremura, nu stia ce asteapta: el era acolo dupa atata timp, dupa atatea vise, era real. Ii simtea rasuflarea calda deasupra crinilor, atunci realiza ca doar florile stateau intre ea si el. Iar respiratia lui nu mirosea nici a usturoi, nici a alcool ieftin. Il privi: era mai inalt cu un cap decat ea, avea doar o camasa alba, era prea cald pentru geaca pe care o tinea in mana, brusc chipul ii deveni familiar, parca prindea contur dintr-un vis al ei indepartat: Ei? E chiar atat de rau? se auzi vocea lui putin ragusita dupa atata tacere, era bine sa-i auda vocea pe viu, se relaxa brusc, simti cum in ea furtuna se linistea… Un sarut? Buzele lui se apropiau de ale ei, si apoi se atinsera. Ramasese electrocutata. Aveau gust bun, de capsuni, le sorbi, si isi trecu si limba putin peste ele, inainte sa-l primeasca, fara sa-si dea seama mainile ei atarnau de gatul lui, managindu-i ceafa. Simtea ca pluteste, bratele lui erau pe mijlocul ei, si se roteau pana se desprinse de pamant, simtea cum aerul e mai usor in jurul ei. Cand iesira din gara el o tinea cu mana de umar , iar ea-si lasa capul pe umarul lui. De ce te-ai temut?

Ploaia era rece, stropii de apa cadeau in torente, lovindu-i obrazul cu putere. El privea la geamul inchis. Incerca sa vada dincolo de el, dar era intuneric, draperiile erau trase, nu putea sa vada nicio miscare… stia ca ea e acolo, ii putea simti mirosul. nu dormea… ii auzea respiratia, statea in pat, ghemuita si se gandea… la ce? la el? poate… asta nu putea s-o simta, nu putea s-o stie, putea doar sa spere. Ea nu stia ca el este afara si o asteapta… sau poate-l putea simti si ea? Inchise ochii si vazu ochii ei mari, negri, pierduti sub pleoapele care tremurau sub atingerea lui, si-si aminti buzele ei rosii, pline, liniile trupului ei, pe care le urmarise de atatea ori cu degetele… Carnea lui tresari, nu-i era frig, nu era de la ploaie, era doar setea, setea aceea aprinsa, care o simtea de fiecare data cand era langa ea. Setea care-i umplea sufletul, se revarsa din pieptul lui ca un rau cuprinzandu-i tot trupul, membrele, gatul.  Ardea, tremura… ploaia nici nu mai era in jurul lui. Ar fi vrut sa urce pana sus, sa o sarute, sa o stranga in brate, sa lase iubirea ei sa-l inunde. Dar nu putea face asta. Nu inca, trebuia sa astepte sa treaca luna plina, altfel iubirea lor ar fi fost condamnata pentru totdeauna. In noaptea aceea blestemul lui era mai  puternic, luna era amanta lui si o ura fiindca tirania ei era neinduratoare, nu putea scapa, pur si simplu ii lua mintile. Cat ploua, cat norii o ascundeau era bine, era inca el, dar nu putea sa riste si sa se insenineze afara, asta ar fi insemnat un singur singur lucru: sa o piarda.

Mai avea doar cateva secunde, spera ca numarase bine… dar trebuia, trebuia sa o vada, acum cand luna nu iesise inca. Se apropie de patul ei, iar pulsul lui o luase razna, isi simtea inima in gat, ea dormea, adormise cu perna in brate, purta camasa lui, surase o clipa, ii privi chipul si nu se putu abtinu, o saruta, pielea ei il fripse, simti fiorul in tot corpul, simtea cum crestea setea din el, cum prelua controlul, luna trebuia sa apara in curand. Nu mai putea sta acolo, isi dezlipi buzele de ale ei si simti cum toata energia i se scurse, ramasese in ea… dar nu mai era timp de pierdut, trebuia sa plece cat mai repede, sa dispara, trebuia… daca voia ca maine ea sa fie tot acolo si el sa se poata bucura de ea.

Zbura, nu mai atingea pamantul, si se gandea: cum se putea ca departarea de o clipa sa-l doara atat de mult? Se hranea doar cu gandul ca maine va fi din nou acolo unde ii era locul: langa ea, acum insa era vremea sa fuga. Isi promisese ca lumea lui nu o va inghiti, ca cei din jurul lui nu o vor devora, ca ea va ramane mereu asa, ca-i va proteja visele si sufletul nemuritor. In sfarsit ajunse la locul sau, inchise ochii si astepta, simti luna cum pune stapanire pe el, dar capul lui tiuia: buzele ei… buzele.[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cWFOd0nw2vs&hl=en&fs=1]

Unchained melody

Trecusera ore discutand,era extenuata,dupa atatea cuvinte fara sens,cu care si-a deschis sufletul in fata lui…
a permis sa evadeze cu sinceritate o mie si unu de lucruri care o faceau sa se interiorizeze,a putut sa-i exprime
toate temerile ei,toate starile…Totul s-a pierdut in tacere,a fost un moment magic in care a ramas goala in fata lui,
transparenta in fata acelei priviri tandre,imuna in fata acelei priviri rabdatoare si calma pe care ea o iubea atat…
Foarte incet s-a apropiat,aproape ii putea simti respiratia,cu mare grija i-a oferit tot ce simtea doar cu un sarut,tot ce reprezenta ea…
Mainile lui i-au cuprins fata,tragand-o inspre el in timp ce isi ducea buzele inspre ale ei.Caldura s-a extins ca o flacara
peste amandoi,au ramas asa devorandu-se cateva minute,dupa care el a indepartat-o un pic,pentru a memora fiecare linie si trasatura
a chipului ei.A fost delicat,a mangaiat-o cu varful degetelor si i-a strabatut cu ele obrajii,forma ochilor,arcuirea genelor,suavitatea buzelor.
Atunci i-a spus ce simte ,iubea tot ceea ce o cuprindea,si o dorea atat de mult incat il durea…Pentru un moment a ramas captat si imobilizat in fata
acelei viziuni,incapabil sa creada ca totul a fost real…
Buzele ei l-au scos din gandul lui cu sarutari fierbinti,cautandu-i buzele una dupa alta,ca si cum niciodata nu s-ar satura de ele,provocandu-l,
asteptand un raspuns din partea lui…Atunci s-au lasat dusi de mangaierile lor,oferindu-se unul celuilalt,profitand de fiecare secunda ca si cum ar fi ultima…

La dracu´!De ce tot ce este frumos se termina cand te trezesti din vis?!

- De ce nu vrei să încetezi? Chiar îţi place să mă chinui? Sau poate îţi place să ştii ce fac, cum fac când sunt cu alţii. Chiar vrei să ştii asta? Ţi-ar place? Ţi-ar face bine? simţi un gol în stomac, cum carnea i se presează în piept şi aerul refuză să mai intre, cum inima îi crapă…
- (Oare aşa se simte şi ea? Sau poate chiar mai rău… ea e acolo… fizic, în fiecare seară, de fiecare dată, seara aia… a fost ciudată, sentimente amestecate, nedefinite, a fost ca un vis… ca şi cum s-ar fi întâmplat o dată demult… oare ce-a simţit ea atunci, când nu mă cunoştea, când eram doar un client…) Dar eu nu am întrebat ce faci tu în fiecare noapte, fiindcă ştiu,scăzu glasul, apoi reveni cu o energie surdă: ştiu prin ce treci, sau cel puţin ştiu ce faci… o luă în braţe şi o sărută pe frunte… Şi mă doare… mă doare fizic, de asta vreau să plecăm, să scapi de calvarul ăsta zilnic.

——————————————————————————————————–

La un moment dat începe să zâmbească şi îl trezeşte din visare arătând spre coapsele lui:
- Şi eşti sigur că vrei să mă îmbrac? Aş spune că unele părţi ale corpului tău vor exact contrariul. Se apropie de el mângâindu-l, se lipeşte de trupul lui şi-l sărută apăsat.

- Cum se spune?
- Te rog? si usa se deschise, ea era udă, cu săpunul întins pe corp, el se repede spre ea si o strânge în brate, o sărută pătimas pe gură, iar ea îl primeste ca de fiecare dată, îsi încolăceste picioarele în jurul lui si îsi plimbă mâna pe spatele lui prin părul lui. O lipeste de peretele cabinei de dus si o priveste cum îl asteaptă, pregătită pentru el, asteptându-l. Apoi surâde si o sărută, frângându-i buzele, în timp ce ea i le dezmierda cu limba apoi coboară încet cu sărutările pe gât, o muscă usor de umăr, mai mult zgâriind-o cu dintii, în timp ce cu mâinile o săpuneste cu buretele de baie, pe spate, apoi îi prinde un sân într-o mână si-l masează încet, frământându-l, în timp ce pe celălalt îl ocupă cu gura, si-l suge, buzele îi aspiră sfârcul în timp ce limba i-l savura, simtind cum carnea fragedă tremură când o atinge, umplându-i gura cu aromele ei… ea îsi lăsa capul pe spate si continua să-i mângâie părul, lăsându-se devorată de el… profitând de fiecare moment când el o savura… închise ochii. La un moment dat îi simti răsuflarea cum se scurge pe burta, si ajunge între picioare… cum o necăjeste usor cu dintii împrejur, si simte fiorii cum i se scurg prin tot corpul, si simte fiorii cum i se scurg prin tot corpul, si se împinge în el… simtindu-i limba… un gust nedefinit, un lichid vâscos, îl întâmpină, si-l primi cu satisfactie văzând-o cum se zvârcoleste în bratele sale… îl plăcea pielea aceea fină, plăcută la atingere, mirosea a măr verde si a ea… parfumul pielii ei, nedefinit, dar care-l înnebunea, îl scotea din minti…

Citeste intreaga parte aici

18 noiembrie 2005 M-a sărutat… încă nu-mi vine să cred! am inima cât un ghem iar stomacul meu s-a blocat, simt ca nu-mi mai trebuie nimic. Am ieșit iar în oraș, împreună cu el… E atât de atent, a învățat foarte repede tot ce-mi place mie. Mi-am luat o înghețată de caramel, apoi am profitat de ultimele zile frumoase și am mers prin parc… ne-am apropiat de fântâna arteziană… era încă destul de cald sau mă îmfierbântasem din cauza simplului fapt că eram cu el… așa că apropierea de apa care sărea m-a răcorit, m-a atras într-un anumit mod, involuntar aproape m-am tras spre el, și l-am prins de braț, s-a uitat spre mine, a surâs, apoi mi-a luat fața în palme, mi-a mângâiat bărbia, s-a uitat în ochii mei și apoi și-a lipit buzele de ale mele… le-am simțit cum îmi luau tot aerul, cum mi le-a cuprins pe ale mele, parcă să mi le fure… inima mea era cât un purice… apoi i-am simțit limba în gura mea, cum îmi căuta limba… mă trec fiori și acum… Lăsă caietul la o parte și privi în sus tavanul înegrit de vreme, își aminti de buzele ei… le văzu cum coborau spre el, întredeschise, pregătite să-l soarbă, să-i ia vlaga, să-l lase inconștient, să-l poarte pe alte căi, să-l ducă spre altă lume, creșteau tot mai mari, înghițindu-l… În ultima vreme buzele, ochii, trupul ei erau tot timpul lângă el, le visa, le căuta pe tavan, scrijelea pereţii goi, cu unghiile căutând-o, dar nu era acolo… nu avea să vină… trebuia să se ducă el după ea, iar el pierdea timpul între patru pereţi, fără posibilitatea de a pleca undeva, se simţea legat de mâini şi de picioare. Trecuse cât? O lună de când n-a mai văzut-o de când nu mai avea niciun semn de la ea…

Continuare…

As putea sta treaza toata noaptea,

doar sa iti aud respiratia,sa-ti simt bataile inimii…si sa
te trezesc dimineata cu un sarut,
plimbandu-mi incet degetele pe spatele tau,alimentandu-ma doar
cu sarutarile tale,si asa,cu finete o sa strabat fiecare
particica din corpul tau…sa vad cum se infioara pielea cand te
o ating cu buzele mele…

…sa ma pierd in simturile tale
…sa iti musc buzele
…sa iti sarut ochii
…sa iti soptesc la ureche

Iar glasul tau,mirosul pielii,caldura imbratisarilor,cantandu-mi
sa adorm…in fiecare noapte.

Dorinta…asta simt acum,am un chef nebun sa te savurez,sa iti
simt buzele suave cum inconjoara gura mea,trecand cu limba mea peste a ta,simtind furnicaturi si caldura…multa caldura.

Am nevoie…azi simt ca am nevoie…de tine!

 L.E: A aparut Incarcerata de vicii…10.Citeste aici.

“Ea plecase…. se dusese la muncă, iar el… el privea cu ochii goi peretii, încerca să-si alunge din minte imaginea ei cu altul, la început fusese extrem de greu… se plimba cu pasi mari prin cameră sau iesea să dea ture cu masina, fugea cât mai departe, dădea ocol clubului, îi venea să intre înăuntru si să-i împuste pe toti, dar acum… acum pur si simplu privea poza ei si o astepta să se întoarcă, de multe ori adormea pe fotoliu cu capul pe spate si cu poza ei pe genunchi, tinând degetele ca si cum i-ar mangaia chipul… de câte ori nu venise ea acasă si-l găsise asa…. zâmbea înduiosată dar cu lacrimi în ochi… “

Continuare...