Azi am avut,ca in fiecare marti,dimineata libera.Nu am putut sa dorm,cum fac de obicei in dimineata mea libera,pana la pranz.Pentru ca aveam programare la doftor.Ma trezesc,cu chiu cu vai,ma uit pe geam,ploaie.Deci e clar,mi-am amintit ca nu mai am umbrela.Noroc cu sapca.Ma duc la baie,mai sa adorm in dus…Intr-un final plec.Mi-a prins chiar bine ploaia de azi,dupa o saptamana de canicula insuportabila!

Ajung la doftor,coada.Da,o coada de un om.Un om,si inca un om in cabinet.Care a stat trei sferturi de ora.Cred ca au jucat table.Ca altceva nu-mi explic.In fine,vine si randul meu,intru,vad un doftor barbat.Nu am mai intrebat de doamna doftora a mea.E simpatica.Ma rugam sa vorbesc coerent si sa nu ma balbai.E ceva normal,e si el tot om.Ma asez si incep sa ii spun toate bubele mele(sunt paranoica ).Se uita la mine,tacere vreo 5 secunde si zice: “Stati linistita domnisoara,de vina este doar caldura.Nu aveti de ce sa va ingrijorati.”Nu o sa ma apuc acum sa spun “bubele” mele,dar e clar ca asta nu-i raspuns de doftor.

Am fortat un zambet tamp,mi-am luat geanta si am plecat!Foarte suparata.Nu mai aveam nici tigari.

Soarele isi facea loc in camera printre jaluzele; incet-incet toata camera s-a umplut de lumina. S-a trezit atunci cand primele raze au sarutat-o pe fata. S-a ridicat sa deschida fereastra, aerul era inca ud si totul era verde inchis . Inchise ochii si trase aer in piept. Lasa mirosul de aer ud sa-i aminteasca de nebunia de aseara, de ploaia care nu mai inceta sa cada, totul in jur era ud, inclusiv ei: hainele, parul, el, nu mai vedea nimic, doar simtea ploaia cum o topea: rece, rapida, si gura lui hranindu-se cu pielea ei: apa carnea, intunericul, moale, uscat, prosopul, bratele lui, ce bine dormise…

Read the rest of this entry »

Sunt o carte deschisa, rasfoieste-ma, dar citeste cu grija

Nu ai cum sa nu intelegi, am fost scris doar pentru tine.

Sunt vantul care sufla peste mare, apropie-te de valuri, priveste apusul

Si lasa-ti parul desprins… asteapta-ma sa zbor prin el,

Sa ma incurc in gandurile tale,

Nu ai cum sa nu ma simti, am fost suflat doar pentru tine

Sunt ploaie de vara si ard repede si ma aprind cu traznete

Priveste spre cer, priveste-ma si lasa-ma sa-ti mangai obrajii

Nu ai cum sa nu ma simti, am fost trimis doar pentru tine.

Sunt luceafarul de sus, si-am desenat Calea Lactee,

Caci mii de ani am fost purtat si mii de stele am colindat, sa te gasesc.

Iesi la fereastra, nu ai cum sa nu ma recunosti, am fost aprins doar pentru tine.

Iubeste-ma, o clipa numai, caci m-am nascut sub semnul tau,

Atinge-ma s-apoi arunca-ma-n neant.

In parc ploua torential, apa napadise totul, acoperise copacii cu o perdea de stropi prin care nu se mai vedea nimic, se auzea doar zgomotul picaturilor ca un ropot de aplauze care se strecurau printre frunze pana pe aleile parcului.  Fusese o dimineata superba, soare cer senin, in cateva secunde norii negri veniti de nicaieri au invadat orizontul si si-au deschis portile, luati prin surprindere de ruperea de nori, oamenii au lasat parcul pustiu, tacut, mai ramasesera doar ei, prinsi de ploaie… Pana sa iasa din parc ar fi fost deja uzi pana la piele asa ca au continuat plimbarea prin parc si au lasat stropii sa-i invadeze. Hainele erau mai grele, mai reci, simteau stropii cum aluneca pe sub camasa, pe sub bluza ei pe pielea rece. Se oprira pe o alee acoperita de doi copaci batrani. El ii mangaie parul ud si isi apropie chipul de al ei, isi lipi apoi trupul de trupul ei strivindu-i sanii mari care se vedeau prin tricoul ud, care se simteau prin materialul fin al hainelor, il prinse pe unul din ei cu o palma si-l cantari in mana in timp ce-i cauta gura cu buzele flamande, ochii ei inchisi tremurau sub baia de stropi care-i acopereau,  pielea le era cuprinsa de fiori, sensibilizata de zecile de picaturi care-i acopereau. Iar pielea ei avea un gust atat de bun, incat nu se putea satura savurand-o, ar fi vrut s-o aiba acolo, in ploaie, pe iarba uda, sa lase natura sa fie martora uniunii lor, ii cauta febril trupul, sanii ,coapsele, si vazu cu bucurie ca-l primeste, o intinse pe iarba…[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NqX53WAMReo&hl=en&fs=1]

Ploaia era rece, stropii de apa cadeau in torente, lovindu-i obrazul cu putere. El privea la geamul inchis. Incerca sa vada dincolo de el, dar era intuneric, draperiile erau trase, nu putea sa vada nicio miscare… stia ca ea e acolo, ii putea simti mirosul. nu dormea… ii auzea respiratia, statea in pat, ghemuita si se gandea… la ce? la el? poate… asta nu putea s-o simta, nu putea s-o stie, putea doar sa spere. Ea nu stia ca el este afara si o asteapta… sau poate-l putea simti si ea? Inchise ochii si vazu ochii ei mari, negri, pierduti sub pleoapele care tremurau sub atingerea lui, si-si aminti buzele ei rosii, pline, liniile trupului ei, pe care le urmarise de atatea ori cu degetele… Carnea lui tresari, nu-i era frig, nu era de la ploaie, era doar setea, setea aceea aprinsa, care o simtea de fiecare data cand era langa ea. Setea care-i umplea sufletul, se revarsa din pieptul lui ca un rau cuprinzandu-i tot trupul, membrele, gatul.  Ardea, tremura… ploaia nici nu mai era in jurul lui. Ar fi vrut sa urce pana sus, sa o sarute, sa o stranga in brate, sa lase iubirea ei sa-l inunde. Dar nu putea face asta. Nu inca, trebuia sa astepte sa treaca luna plina, altfel iubirea lor ar fi fost condamnata pentru totdeauna. In noaptea aceea blestemul lui era mai  puternic, luna era amanta lui si o ura fiindca tirania ei era neinduratoare, nu putea scapa, pur si simplu ii lua mintile. Cat ploua, cat norii o ascundeau era bine, era inca el, dar nu putea sa riste si sa se insenineze afara, asta ar fi insemnat un singur singur lucru: sa o piarda.

Mai avea doar cateva secunde, spera ca numarase bine… dar trebuia, trebuia sa o vada, acum cand luna nu iesise inca. Se apropie de patul ei, iar pulsul lui o luase razna, isi simtea inima in gat, ea dormea, adormise cu perna in brate, purta camasa lui, surase o clipa, ii privi chipul si nu se putu abtinu, o saruta, pielea ei il fripse, simti fiorul in tot corpul, simtea cum crestea setea din el, cum prelua controlul, luna trebuia sa apara in curand. Nu mai putea sta acolo, isi dezlipi buzele de ale ei si simti cum toata energia i se scurse, ramasese in ea… dar nu mai era timp de pierdut, trebuia sa plece cat mai repede, sa dispara, trebuia… daca voia ca maine ea sa fie tot acolo si el sa se poata bucura de ea.

Zbura, nu mai atingea pamantul, si se gandea: cum se putea ca departarea de o clipa sa-l doara atat de mult? Se hranea doar cu gandul ca maine va fi din nou acolo unde ii era locul: langa ea, acum insa era vremea sa fuga. Isi promisese ca lumea lui nu o va inghiti, ca cei din jurul lui nu o vor devora, ca ea va ramane mereu asa, ca-i va proteja visele si sufletul nemuritor. In sfarsit ajunse la locul sau, inchise ochii si astepta, simti luna cum pune stapanire pe el, dar capul lui tiuia: buzele ei… buzele.[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cWFOd0nw2vs&hl=en&fs=1]

Unchained melody

Ufff ce plictiseala….sunt la munca…nu ca voi lenesilor care stati acasa sau iesiti in oras!   Afara e intunecat,bate un vant de zici ca se apropie sfarsitul lumii…cativa stropi de ploaie isi fac de cap….si eu m-am plictisit.Sincera sa fiu ador vremea asta,cand cerul este intunecat si bate vantul de iti zbarleste paru´n cap!Asta e vreme de stat in casa,in salon,pe canapea,cu iubitul/a sub o paturica,mancand floricele si vazand un film

Mi se pare romantic Ce daca nu e soare?Eh,las´ sa mai stea si acasa la el,ce vrei?Mai are si el zile proaste!

Tu ce faci acum?Freci menta in folosul poporului?Te plictisesti?Sau faci ceva util?Sau lenevesti?Ufff Doamne ce plictisita sunt!

Hai mai bine zi-mi un banc! Multumesc anticipat! ))

P.S : As manca asta (

P.S.2 :Mi-am cumparat BMW

 [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rbTozgoj9OQ&hl=es&fs=1]

Era noapte si ea inca il astepta sa intre pe mess sa vorbeasca cu el.Asculta o melodie de la el pe repeat de cateva ore bune.Nu avea nimic special,doar ca era de la el…

Era obosita dupa o zi de munca,dar inca mai astepta…In camera era doar lumina de la ecranul calculatorului.In linistea noptii se puteau auzi doar picaturile de ploaie ce se izbeau de geam…

Cu o seara in urma s-au certat pentru ca el i-a spus ca nu mai poate continua asa.Stia ca este normal,ca pentru el este greu,fiindca ca ii desparteau cateva mii de kilometri,dar ea il iubea si vroia de la el acelasi lucru pe care ea il oferea…

O vroia langa el;ii spunea ca vrea sa  ii priveasca ochii,sa ii mangaie parul,sa ii simta trupul,sa o tina in brate,sa o iubeasca…Dar pentru ea era foarte greu.Stia ca isi schimbase cu greu viata,trecutul dureros…Dar mai stia si ca singuratatea isi pusese amprenta pe sufletul ei,pe intregul corp,i se citea in ochi,in zambet…Il vroia aproape,vroia sa se simta iubita,alintata,pentru ca stia ca asta poate primi doar de la el.

Mai avusese cativa iubiti,dar nu au facut decat sa profite de inocenta ei,niciunul nu a avut rabdare sa o cunoasca atat de bine incat sa ajunga sa o iubeasca cu adevarat.

Statea pe scaun,cu capul pe genunchi si privea cum geamul e mangaiat de stropii de ploaie…Se uita la ecran si vede ca cineva i-a scris Buna,iubita mea!Ma asteptai?

In acel moment a simtit cum trupul ei parca se golea,si nu stia ce sa ii spuna.Ochii i s-au umplut de lacrimi cand a vazut cat de greu ii e sa ii zica hotararea pe care o luase,dar nu putea,il dorea atat de tare,nu putea sa renunte la el…

Ce s-a intamplat ingerul meu,de ce nu vorbesti cu mine?Iarta-ma daca te-am suparat aseara,nu a fost intentia mea,dar stii cat de mult te doresc langa mine,nu imi mai pot stapani dorina…

Si-a aprins o tigara,si-a sters lacrimile ce cadeau pe tastatura,si a scris Mereu te voi iubi!…

A simtit cum inima a incetat sa mai bata,a simtit ca a omorat un suflet…

Te iubesc si mereu te voi iubi…