[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DFhJUk7LNT0&hl=en&fs=1&]

Iti urasc atat de mult vocea la telefon, iti urasc privirea, zambetul strengar, ochii caprui, tenul creol, iti urasc forma mainii si degetele-ti lungi, precum iti urasc atingerea, iti urasc buzele precum iti urasc saruturile, urasc ca esti atat de inalt si ca eu sunt atat de mica, iti urasc vocea si frazele-ti care-mi lipesc zambetul pe fata, urasc toate momentele in care ma faci sa rad, precum urasc fiecare particica din fiecare moment in care plang din cauza ta, urasc ca ma faci sa tremur in preajma ta, asa cum urasc ca ma faci sa sar de bucurie, precum copiii de 3 ani, urasc fiecare lacrima sarata ce-mi umple ochii de tine, urasc fiecare vis in care esti personajul principal, urasc fiecare dorinta in care te regasesti, urasc fiecare scenariu, fiecare zi in care-mi vorbesti, fiecare zi in care te prefaci ca nu exist, urasc c-a trebuit sa te intalnesc, urasc ca plang acum, urasc ca nu mi te pot scoate din minte, din inima, din suflet, urasc ca esti ambitios si incapatanat, urasc ca esti sensibil si puternic, urasc ca esti altfel, urasc ca nu te deranjeaza sanii mei mici si fundul meu mare, urasc ca nu te deranjeaza puerilitatea mea, urasc ca retii fiecare detaliu, urasc ca ma asculti mereu, indiferent de cat de mult as vorbi, urasc felul in care m-ai putea iubi, urasc toate zilele pe care le-am putea petrece impreuna, urasc noptile tarzii in care m-ai tine in brate, urasc felul in care ai face dragoste cu mine, urasc ca esti tot ce imi doresc, urasc ca esti tu, te urasc din strafundurile sufletului meu si-mi doresc sa te smulg din minte, inima si vise.

Pentru ca nu mai pot. Pur si simplu nu mai pot. Am obosit.

Some say love, it is a razor
that leaves your soul to bleed…

guest post

Ti-am visat ochii azi noapte… eram pierdut in mare, si am zarit doua lumini…. departe, la cealalta margine a marii. Si mi-am gasit speranta, am inceput sa inot, stiam ca undeva acolo e scaparea.

Valuri peste valuri ridicau si ingropau barcuta batranului Homer, pornit sa caute pestisorul de aur.  Venise furtuna si el ramasese fara vasle si fara catarg, singur pe o scandura asteptand sfarsitul. Si a striga catre zei…

Si credeam ca cerurile s-au deschis si heruvimii cantau, dar vocea venea o data cu lumina… era chemarea sirenei… De acolo, de la marginea lumii ea il veghea.

Sarutul ei ii insufla viata, simti atingerea  si o energie se revarsapeste pleoapele sale… o energie noua curgea acum in venele sale, simtea ca inima ii bate din nou… deschise ochii: si intalni privirea ei – acum putea vedea viata asa cum era: in culori – era pregatit pentru o noua viata.

Ochii tai… ochii tai… Si ei imi zambeau… am vrut sa ating mana dar mi-a fost frica sa spulber vraja. Si am ramas intins pe plaja… marea isi legana valurile peste mine si spuma ma racorea, dar eu radeam si ma uitam in ochii tai.

Vantul gonea pe valurile marii: Te iubesc!

Era intuneric, doar ochii lor straluceau in intuneric, se apropiara… ar fi putut fi doar doua fantome daca nu s-ar fi auzit respiratia lor. In lumina lunii se puteau distinge profilurile lor apropiindu-se. Intr-o tacere apasatoare, o secunda care nu se mai sfarse, fruntile lor se atinsera… Se oprira un timp, parca sa-si traga sufletul, apoi se auzi:
Daca m-as putea vedea prin ochii celui care ma iubeste…
Dar nu trebuie… poate sa te vezi in ochii lui ar fi suficient.
Tacere… Doar respiratiile lor agitate perturbau linistea. Pielea lor transpira, buzele lor tremurau… apropierea.
Luna sclipea in ochii ei, ea sclipea in ochii lui.

S-au vazut intamplator pe strada… Trecuse atata timp de cand nu se mai vazusera, se schimbasera, dar el tresari cand o vazu, si observa ca si ea isi schimba stralucriea ochilor atunci cand il zari… Se apropie de ea zambind, ca dupa un vechi prieten regasit dupa atata timp. Ea se opri asteptandu-l. Trecuse atata timp si inima inca-i mai tresalta atunci cand o zarea.  Simtea cum pasii sai sunt mici, prea mici, si secundele tin prea mult… sa nu fuga, sa-l astepte.

Ea ramase locului, nevenindu-i sa creada ca e el si ca vine la ea, dupa atata timp, dupa ultima lor despartire… Credea ca n-o sa-l mai vada niciodata, si iata ca el traversa si se apropia de ea. Isi simtea inima cat un purice, nu stia cum sa reactioneze, ce sa faca, ii era frica, dar isi simtea inima gonind insetata spre el. Oare ce avea sa-i spuna, oare o ura? Caldura din inima ei, zambetul de pe fata lui… de ce trece timpul atat de greu, de ce se misca atat de incet.

O prinse de mana si se trezi, ea se uita in ochii lui… tremurau amandoi, un fior ii patrunse Nu stiam ca inca te mai pot iubi atat! Se auzi un gand… era al ei, era al lui. Ochii lor straluceau unii in ceilalti. Nu au scos niciun cuvant, privirile lor erau de ajuns…

Soarele se lasa printre copaci inspre pamant, oameni trec pe strada, vantul suiera frunze pe caldaram, doi maini se regasesc in timp.

Intra in camera usurel, o gasi intinsa pe pat cu laptopul in brate, adormise asa, asteptandu-l… poate? el spera ca da. Se opri in prag s-o priveasca, isi opri respiratia de frica sa nu-i rapeasca somnul, nu voia sa o trezeasca, nu inca. Arata atat de dulce cu ochii inchisi, cu mana sub cap, cu parul rebel pe frunte, cu maieul dezordonat, ridicat peste buric, cu o bretea lasata peste umar… se apropie felin si se puse langa pat. Ii dadu parul usor la o parte de pe frunte, mirosind parfumul pe care-l emana. Il ardeau buzele s-o sarute… ii tremurau, iar aerul i se stranse in piept, simti ca ochii i se impaienjenesc… ar fi vrut s-o atinga, sa-i mangaie mana, sa o plimbe de la umar pana la degete, le stranse intre ale lui apoi le duse la gura si se saruta cu buzele uscate de dorinta, sorbi cu nesat pielea moale. Se apropie de urechea ei si-i sopti: vise placute, iubito! si o saruta vinovat pe gat, sub ureche.

O prinse de umeri, ii desena apoi conturul pielii pe gat, ii cuprinse fata si o saruta patimas. ii manca buzele cu nesat, i le musca, i le sorbi… ii franse pielea cu palmele, ii cantari sanii in mana, apoi privind-o cobori incet adulmecandu-i carnea cu pofta. isi puse buzele in jurul micii flori de lapte si sorbi, simtea cum il inunda viata, cum ii umple gura si inchise ochii in timp ce ea ii puse mana in cap si se juca cu parul lui. Se intoarse la buzele ei, si le dezmierda inca o data, ea il trase cu o mana inspre ea si picioarele ei se stransera in jurul bazinului sau, iar degetele lui se jucau pe fesele ei… Doar luna stralucea in geam, doar buzele lor dansau frenetic lipindu-se intr-un dans salbatic, doar ochii ei intredeschisi si respiratia grea anuntau placerea…

Visa… dar in visul lui el traia cu adevarat, daca ar muri acolo nu s-ar mai trezi: Alerga pe o campie verde, plina de flori, in fata lui era doar campul, verdele care se imbina cu cerul… totul parea atat de mare, mare, din ce in ce mai mare. Si incepu sa se invarta cu el, ameti cazu jos, si se umplu de praf, pamantul era acum rosu aprins si ardea. se ridica si se scutura, dar era gol si ii era frig, continua sa mearga, picioarele ii erau din ce in ce mai grele, se lipeau de asfalt, se topeau pe suprafata incinsa… Sa se trezeasca? deschise ochii apoi auzi zgomote in spatele lui: cainii, negri, cu ochi de foc, cu dintii stralucitori de argint… ii vedea cum stralucesc contrastant cu negrul blanii, si a fost de ajuns sa simta durerea… se lupta sa fuga, sa scape, dar era lipit, paralizat nu se putea misca, nu putea ajunge la portal, le simtea respiratia grea cum ii atinge carnea, incerca sa se apere de unul dar acesta-si infipse coltii in carnea lui, simtea sangele cum i se scurge printre colti, era dulce, cald, plin de viata… se ingrozi, putea simti ce simtea fiara… se putea gusta. Cu o ultima putere isi trase mana sfasiata de coltii animalului… apoi auzi un cantec, si vazu un val care-l acoperi, nu mai era foc, nu mai era sange, nu mai erau caini, doar ochii ei mari se uitau in inima lui si o desfaceau ca pe un boboc de crin, simtea cum trecea durerea, cum se vindeca, petala cu petala, simtea cum atingerea ei ii arde pielea intr-un mod placut, cum parul lui se ridica de emotie, si apoi ii simti gustul pe buze, aromat, dulce, inchise ochii… Era inapoi in patul lui, acoperit cu o esarfa verde, subtire care purta parfumul ei, iar gustul ei persista inca pe buze, inchise ochii si le atinse cu limba… simtea cum gustul ei ii aspira buzele, i le musca si cum limba lui se impletea cu a ei, esarfa parea mai grea si lua forma trupului ei, apasandu-i trupul, in timp ce mainile ei se plimbau prin parul lui: Buna dimineata, bebe, m-ai visat?

Statea in fata oglinzii si se privea, se gandea cum ar fi sa se poata camufla, sa nu-l mai vada nimeni… cate lucruri ar face… inchise ochii, intuneric, nu mai vedea nimic, dar principalul: nu se mai vedea pe el, era invizibil, era doar o umbra in vazduh, ascunsa de soare fiindca nu mai era soare, nu mai era nimic, doar el si poate ca nici el… simti o briza cum il trecu prin toata fiinta, apoi totul se opri: deschise iar ochii, nu mai era acolo. Camera, biroul, patul, hainele erau, oglinda era acolo in fata lui, dar el nu era… nu mai era, nu se mai vedea. puse mana pe el sa se simta… era ceva ca un aer greu…

Iesi pe strada… alerga, se plimba printre oameni, se apleca deasupra unui batran bolnav si-i sufla umbra, ii intoarse suflarea in el. Apoi vazu un copil plangand, ii puse mana pe cap si simti cum copilul se linisteste, incepe sa rada. dar nu se oprea, el mergea tot inainte, spre ceva… Ajunse intr-un loc nou, era un parculet, plin de verdeata, cu o fantana in mijloc si cu nisip pe jos. In mijloc era ea, dansa, se invartea pe ritmurile impuse de vant printre frunze. Se apropie de ea si ramase mut privind-o. apoi ii puse mana pe mana, si incepu sa se invarta cu ea  nu stia daca ea il simtea, dar el se inrosise, inima lui batea tot mai puternic, si observa ca mana ei si soldul, locul unde o tinea el incepuse sa tremure puternic. Ea se opri, se lasa pe iarba si privi cerul instelat. Avea lacrimi in ochi, apoi striga catre sine: Mi-e dor de tine! vino… Gandul ei il tulbura, simti cum tremura tot, picioarele i se topira… se aseza langa ea si-i mangaie parul, vazu cum vantul i-l da de pe frunte intocmai dupa mana sa. Nemaiputandu-se abtine, se apleca o stranse de mijloc si o saruta. Ii simti pentru o clipa buzele, rasuflarea aievea. simti cum mana ei trecu prin el… o forta stranie, cu totul noua. Ar fi vrut sa aiba puterea sa se abtina… si totusi nu, nu-si dorea asta, o dorea mai puternic decat vointa lui, decat ratiunea…

………………………………………………………………………………………………………..

Era cald afara si dintr-o data simti fiori pe pielea ei. Simti o patima si o dorinta in ea, o briza de caldura si de racoare o cuprinse, simtea cum ii tremura tot corpul. Era parca vantul prinsese viata, apoi tresari, deschise ochii si intelese de ce inima ii batea atat de puternic, nu era decat suierul vantului si poate ca era glasul lui :  Te iubesc!

Ploaia era rece, stropii de apa cadeau in torente, lovindu-i obrazul cu putere. El privea la geamul inchis. Incerca sa vada dincolo de el, dar era intuneric, draperiile erau trase, nu putea sa vada nicio miscare… stia ca ea e acolo, ii putea simti mirosul. nu dormea… ii auzea respiratia, statea in pat, ghemuita si se gandea… la ce? la el? poate… asta nu putea s-o simta, nu putea s-o stie, putea doar sa spere. Ea nu stia ca el este afara si o asteapta… sau poate-l putea simti si ea? Inchise ochii si vazu ochii ei mari, negri, pierduti sub pleoapele care tremurau sub atingerea lui, si-si aminti buzele ei rosii, pline, liniile trupului ei, pe care le urmarise de atatea ori cu degetele… Carnea lui tresari, nu-i era frig, nu era de la ploaie, era doar setea, setea aceea aprinsa, care o simtea de fiecare data cand era langa ea. Setea care-i umplea sufletul, se revarsa din pieptul lui ca un rau cuprinzandu-i tot trupul, membrele, gatul.  Ardea, tremura… ploaia nici nu mai era in jurul lui. Ar fi vrut sa urce pana sus, sa o sarute, sa o stranga in brate, sa lase iubirea ei sa-l inunde. Dar nu putea face asta. Nu inca, trebuia sa astepte sa treaca luna plina, altfel iubirea lor ar fi fost condamnata pentru totdeauna. In noaptea aceea blestemul lui era mai  puternic, luna era amanta lui si o ura fiindca tirania ei era neinduratoare, nu putea scapa, pur si simplu ii lua mintile. Cat ploua, cat norii o ascundeau era bine, era inca el, dar nu putea sa riste si sa se insenineze afara, asta ar fi insemnat un singur singur lucru: sa o piarda.

Mai avea doar cateva secunde, spera ca numarase bine… dar trebuia, trebuia sa o vada, acum cand luna nu iesise inca. Se apropie de patul ei, iar pulsul lui o luase razna, isi simtea inima in gat, ea dormea, adormise cu perna in brate, purta camasa lui, surase o clipa, ii privi chipul si nu se putu abtinu, o saruta, pielea ei il fripse, simti fiorul in tot corpul, simtea cum crestea setea din el, cum prelua controlul, luna trebuia sa apara in curand. Nu mai putea sta acolo, isi dezlipi buzele de ale ei si simti cum toata energia i se scurse, ramasese in ea… dar nu mai era timp de pierdut, trebuia sa plece cat mai repede, sa dispara, trebuia… daca voia ca maine ea sa fie tot acolo si el sa se poata bucura de ea.

Zbura, nu mai atingea pamantul, si se gandea: cum se putea ca departarea de o clipa sa-l doara atat de mult? Se hranea doar cu gandul ca maine va fi din nou acolo unde ii era locul: langa ea, acum insa era vremea sa fuga. Isi promisese ca lumea lui nu o va inghiti, ca cei din jurul lui nu o vor devora, ca ea va ramane mereu asa, ca-i va proteja visele si sufletul nemuritor. In sfarsit ajunse la locul sau, inchise ochii si astepta, simti luna cum pune stapanire pe el, dar capul lui tiuia: buzele ei… buzele.[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cWFOd0nw2vs&hl=en&fs=1]

Unchained melody

12 octombrie Am cunoscut un băiat atât de drăgut astăzi: eram în parc, stăteam pe o bancă, la fel ca acasă, la Bucuresti si priveam oamenii cum trec pe lângă mine, îmi face bine exercitiul ăsta, mă ajută să-mi limpezesc gânurile. La un moment dat l-am văzut… venea spre banca mea, părea pierdut în  gânduri, saten, cu părul scurt, cu niste ochi verzi adânci, pătrunzători, cu un zâmbet fermecător, misterios, cu cât se apropia, cu atât simteam că mi se taie răsuflarea, credeam că o să treacă pe lângă mine fără să mă observe, dar s-a oprit, privirea lui m-a săgetat, parcă s-a uitat în sufletul meu, am simtit cum tot sângele care se strânsese de emotie se extinde ca un fluviu în venele mele, cum inima începe să pompeze nebună umflându-mi pieptul… cred că eram rosie toată, ah Doamne am simtit că mor când mi-a spus:

-Mereu esti aici?

-Poftim?… am reusit să spun fără să mă bâlbâi… am simtit cum mi s-a oprit vocea în gât de emotie.

-Te văd aici în fiecare zi când mă duc acasă, cum privesti trecătorii, ai un zâmbet frumos, dar ochii tăi sunt îngândurati. Pot să mă asez si eu lângă tine? Nu-mi venea să cred, mă cunostea, mă urmărise stând pe bancă… inima îmi bătea neregulat când s-a asezat lângă mine: când se oprea când se zbîtea ca nebună să scape.

-Da… păi… îmi place să privesc lumea cum trece… am reusit să răspund cu putina spaniolă pe care o stiam. Fac asta de când mă stiu, mă linisteste, mă ajută să-mi pun gîndurile în ordine, uneori mă simt ca la un spectacol, ca la teatru, sau la film…

Continuare