Toti spun ca iubirea doare,dar nu e adevarat.Singuratatea doare. Respingerea doare. Sa pierzi pe cineva doare.

Toti confunda aceste lucruri cu iubirea,dar de fapt,iubirea e singurul lucru din lume care poate acoperi durerea  provocata de lucrurile cu care este confundata.

Pazeste-ti gandurile,sa nu se transforme in cuvinte.
Pazeste-ti cuvintele,sa nu se transforme in actiuni.
Pazeste-ti actiunile,sa nu se transforme in obiceiuri.
Pazeste-ti obiceiurile,sa nu se transforme in caracter.
Pazeste-ti caracterul,sa nu se transforme in destin…

-Ce poate face omul ca sa fure un zambet de la tine? Aparuse pe neasteptate in spatele ei.

- Uratule! se intoarse ea spre el. Lasa-ma in pace…

- Eu… urat?  rase el? Ba tu esti urata ca stai aici si plangi si nu vezi ce zi frumoasa e afara. Raspunse el in doi peri… Dar ea nu rase, continua sa stea ghemuita pe piatra ei, deasupra raului… Ochii ei inrositi se topeau in apa lui tulburandu-l… El se apropie si-i mangaie parul, ii intoarse barbia spre el, si se uita tacut in ochii ei: De ce plangi? Au trecut atatea luni si atatia sori de cand n-am mai vazut acea stralucire in ochii tai… o intrebara ochii lui tristi… Sunt atatea nopti si atatea zile de cand nu te-am mai vazut? unde ai fost atata timp? Credeam ca te feresti de mine. Ii intoarse privirea… Eu sa te las? Prostuto, zambi cu ingaduinta culegandu-i lacrimile de pe obraz, iar iti faci ganduri negre? Am fost plecat pe urmele raului, am fost sa iau inapoi ce-ti apartine! Si-i intinse o batista in care parea ca se zbate un musuroi. Ma miram acum cateva zile de ce ploua in Ziua Solstitiului, n-a mai plouat de secole… apoi le-am vazut stralucind printre pietrele din parau… am stiut imediat ca sunt ale tale. In sfarsit ea se lumina la fata:

- Ei, vezi ca se poate! se bucura el.  

- Nesuferitule! ii infrunta ea privirea, apoi lasa ochii in jos. Dar el ii ridica iar fata si ea izbucni iar in lacrimi. Stii de ce plang… am ramas singura, ma simt atat de singura…

Dar sunt aici! se grabi el sa-i raspunda… mereu am fost aici, o stranse in brate, ea ii raspunse tremurand, il imbratisa cu putere. mi-a fost dor de tine… am nevoie sa fii aici… o saruta: Nu! N-o sa plec… o sa fiu mereu aici… mereu langa tine. buzele ei tremurau de emotie, ale lui ardeau cand le atinse…

-Sufla in ele… ii intinse batista. Daca plangi in continuare, vor deveni flori, unele mici si bogate, cu un parfum atat de tare si  puternic, ca vor adormi pe oricine s-ar apropia de ele. Zambeste-le si or sa prinda viata, or sa lumineze noptile si vor aprinde mintile indragostitilor in noptile de vara.

Ea sufla peste ele, si-i saruta mana care ii mangaia obrazul si-i contura buzele… Lacrimile ei incepura sa tremure, straluceau ca stelele care conturau luna, apoi licuricii s-au imprastiat in toata valea…

Trupul il strivea pe al ei de pamantul plin de roua… se contopira, in sfarsit inchise ochii… putea sa o simta aievea, iar simturile lui erau pline de ea…

- Frumoasa mea…

- Iubitule!

Se plimba prin parc, era o zi torida, si cauta cu infrigurare un izvor… Dar nu reusi sa gaseasca decat izvorul broastei. Si bau cu sete, bau. Dar setea lui nu se potolea, incat la un moment dat simti cum se schimba… cum se micsoreaza, nu mai poate sa se miste, sa vorbeasca, tot ce putea face era sa gandeasca. Ramasese o statuie in forma de broasca prin care trecea izvorul. Si treceau calatori pe acolo si beau apa de la el, iar el astepta. Astepta sa vina cineva sa-i potoleasca setea si sa-l transforme inapoi in om.

Si erau oameni care treceau pe langa el, care beau si-si stingeau setea, isi lasau acolo  gandurile, necazurile si el le primea si le spala cu apa care-i curgea prin gura, dar setea lui nu se stingea si anii treceau, anotimpurile se schimbau, calatorii tot treceau si el ii asculta si le stingea setea, dar nimeni nu reusea sa-i capteze atentia, toti erau vazuti in alb si negru, fara niciun pic de culoare.

Statea si se gandea… Se simtea strain de corpul lui, stia ca trebuie sa fie altceva, dar ce? Ii lipsea ceva asa, ca isi punea tot timpul intrebarea: Oare el ce asteapta? Isi aminti povestea cu broscoiul care se transforma in print, poate ca asta astepta si el: sa vina o printesa si sa-l salveze…

Ramasese singur in prag, privind drumul, drumul pe care o apucase ea, era gol, lung, luminat de soare pana departe, deja nu se mai vedea nimic, nici macar masina cu care plecase ea. Isi simtea capul gol de ganduri. Ar fi vrut poate sa planga, dar nu putea, nu fiindca era barbat, si barbatii plang, doar ca nu putea, golul din el era atat de mare ca nu-i putea da nici macar satisfactia catorva lacrimi. Scoase poza ei de unde o ascunsese, de acum o mai putea vedea doar in poze. Zambi induiosat, vazuse zambetul ei. Se intoarse apoi spre “coliba” lui intunecata, pustie, cu urme de tutun… Privi scaunul pe care statuse cu 10 minute inainte, inca mai avea parfumul ei. Il inspira si apoi izbucni in lacrimi: parca abia acum intelesese ce s-a intamplat – o pierduse pe Isabella lui, nu mai conta ca nu era numele ei adevarat, el asa o stiuse, si asa-i va ramane… Dar Isa lui plecase. Si cat o iubea, si cat il iubea… Ma voi intoarce, ultimele ei cuvinte ii rasunau in ureche. Stiuse ca e o iubire imposibila, nu de la inceput, dar aflase pe parcurs. Stiuse si nu s-a dat in laturi, luptase, pentru visul lui, pentru visul lor.  O iubea, ii placuse s-o iubeasca… Se simtea el iubind-o, parca daca ar fi uitat-o s-ar fi transformat intr-un strain, si acum trebuia sa devina un strain. De ce era atat de greu? De ce nu se putea consola in bratele alteia? De ce de fiecare data cand incerca se grabea sa se intoarca la ea? de ce nu se putea simti bine decat cu ea?  De ce alaturi de altele totul era mecanic? creierul i se golea iar simturile lui se consolau singure, dar acum asta ii ramasese, trebuia sa se impace cu asta:  Trebuia sa iubeasca alta femeie pe care nu o dorea, o alta pe care nu o cunostea, o alta… Ma voi intoarce… intr-o zi ma voi intoarce. Dar pana se intorcea ea el era liber, ciudat, isi simtea aripile straine, mergea schiopatat, libertatea il descumpanea… Ar fi vrut sa se intoarca la ea, dar ea plecase…

De ce nu ramai?

Fiindca nu pot, fiindca ai mei sunt acolo…

Dar nu esti legata de ai tai… Ai viata ta, nu poti depinde mereu de ei, ei nu pot sta mereu dupa tine.  Trebuie sa traiesti asa cum vrei asa cum te simti tu bine, nu altii.

Privea cerul murdar de nori, care chema parca furtuna, ploua desi soarele stralucea inainte sa fie acoperit complet, ii lasa curcubeul ca pe un legamant: striga: Te voi astepta… voi fi aici, atata timp cat vei avea nevoie de mine…

Vantul suiera deasupra casei: Ma voi intoarce…

Te voi astepta… nu ma uita… nu ma lasa sa astept prea mult.

Statea pe marginea patului in intuneric…dar mintea ei era luminata de o mltime de ganduri…Ii auzea respiratia,ii simtea mirosul,ii simtea greutatea mainii pe sanul ei…el adormise dupa ce si-a satisfacut si in noaptea asta poftele sexuale cu ea…

Oare pacatuiesc daca simt placere?Oare fac ceva gresit daca ii raspund la sarutari?Daca raspund la atata pasiune?Oare pacatuiesc daca iubesc pe altcineva si cu el ma simt bine?Poate era mai bine sa imi fie sila…Poate ar fi fost mai bine sa ma simt murdara,sa fiu o carpa…poate el asta ar vrea.Pot sa o fac…pot sa simt si asta.Oare nu conteaza cat de multa iubire am pentru el?O sa inchid ochii sa adorm si de data asta…maine o sa astept aceleasi ganduri.Noapte buna,printeso!Pentru ca asta sunt…o printesa cazuta in mizerie.
L.E.[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mygDVTG5JcI&hl=es&fs=1]

25 ianuarie 2006 Ieri l-au externat pe tata, si ar fi trebuit să plecăm azi, ne-au luat biletele de la ambasadă, cred că as fi plecat cu el… dar of… Doamne, nu se mai termină, o dată ce începe nu se mai termină. Azi înainte să plece, a venit Sorin, să vorbească cu tata, că ăi pare rău că pleacă, că avea nevoie de oameni ca tata, bietul tata era atât de înduiosat de minciunile lui, nici nu stia ce spusese despre el cu două zile în urmă îl făcuse un betiv incapabil. Voiam să-l zgârii cu unghiile pe fată, să-i scot ochii, dar atâta timp cât nu era necesar nu trebuia să-i stric bucuria tatei, asta până când nu a început să vorbească despre mine, să-i spună că ar fi bine ca eu să rămân la scoală, puteam să stau în grija Verei, că e păcat să nu termin ce am început, că m-ar fi ajutat el, mi-ar fi găsit ceva de muncă la clubul lui, chelnerită, si că o să aibă el grijă de mine, ca si cum ar fi fost un unchi de-al meu că ar putea să semneze chiar custodia pe numele lui, de fapt ar fi mai bine asa, as avea temei legal să stau la el. Când l-am auzit mi-a venit tot sângele în cap… să rămân acolo, sclava lui… Degeaba am început să plâng, degeaba i-am spus tatei că nu e bine, că nu e prietenul lui că-i vrea răul, degeaba am sărit la Sorin să-l lovesc, m-a prins de mâini în asa fel încât să mă doară dar să nu lase urme, am început să plâng de durere, de neputintă, de nervi. Simteam cum stoarce tot din mine, cum se răscoleste tot în mine, muream de silă, cred că am lesinat un moment fiindcă imediat m-am trezit sprijinită de tata, eliberată de bruta aia, fără să-mi amintesc ce s-a întâmplat. Mâinile tatei erau încă puternice, mi-erau cunoscute, mă simteam acasă l-am strâns în brate si l-am rugat să nu mă dea. Se chinuia să-mi explice că asa e mai bine pentru mine, că aici as putea să câstig niste bani, să o duc mai bine, fiindcă acasă nu ne asteaptă nimic, nici nu stie cum o să se descurce cu banii, se pare că trebuie să ne mutăm din nou. I-am spus ca nu contează, că îmi e bine cu el, că ei sunt familia mea… si el m-a privit un moment nehotărât, părea ametit, surprins, ca si cum nu s-ar fi trezit complet din betie, asa tată, ia-mă acasă! I-am spus din priviri. Dar bestia nu a renuntat, l-a ademenit cu banii pe care i-i puteam trimite eu dacă rămâneam, iar tata rămase putin pe gânduri, se uita încă la mine, apoi la el, până ticălosul a jucat ultima carte – datoria:
- ..Acum înainte să ne despărtim trebuie să discutăm si problemele mai putin plăcute, banii pe care mi-i datorezi, cum îi plătesti? Sper că esti om de cuvânt si o să-ti plătesti datoria, stii ce se întâmplă cu cei care încearcă să mă tragă pe sfoară…

Continuare

Merg pe strada si vad oameni macinati de ganduri si stres.De ce oare nu putem avea dreptul sa nu gandim la absolut nimic atunci cand nu vrem?Eu una am incercat…am incercat sa nu ma mai gandesc la probleme,dar nu se poate.Pentru ca atunci imi amintesc din senin ca nu imi ajung banii pentru nu stiu ce,sau ca am uitat sa iau paine pentru acasa.Nu se poate dom´le!Am incercat sa le trimit la o cafea,(gandurile),sau la o pauza de tigara…nimic!

Ar trebui sa se inventeze o solutie,nu gluma!Sunt o groaza de oameni amarati,care in viata lor nu au invatat decat sa munceasca si sa stea acasa,sa aiba grija de familie,multi nu stiu nici macar ce e o pizza…(mai bine pentru ei ca ati auzit cum se comanda pizza in 2010 ) O simpla plimbare prin parc,iti poate face mult bine…Dar noi,nu!Mancat,spalat,culcat,trezit,muncit,suportat sef,inrait,stresat,ajuns acasa,mancat,spalat,culcat,trezit…si de la capat!

Lasand gluma la o parte,degeaba ne vaitam!Noi ne facem viata cum vrem,dar pana atunci, ia o pauza,sau …vrei programare la o spalare pe creier?

Nu ma intereseaza daca ti se pare nebunie,idiotenie sau prea mult timp liber,da sincer in momentu´ asta mi-as pune “partea dorsala” in fata unui volan pe care sa fie un “X” sau pur si simplu sa scrie “Dacia”(pentru ca asta ar fi ultimul lucru ce m-ar putea interesa) si as pleca la drum cu bebicu´ in directia…MARE!!!

Chiar crezi ca m-ar interesa ce ar putea sa imi inghete pe frigu´ asta?!NU!Vreau doar sa conduc,sa simt ca traiesc,sa imi “clatesc” creierul,gandurile…Sa ma trezesc la pranz,sa beau o cafea facuta de….:D ,pe care sa o pot savura in sfarsit…

I wanna be free!!