“FOBÍE, fobii, s.f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva.”

Presupun ca tuturor le este frica de cate ceva,sau cineva. Chiar daca nu sufera de vreo fobie,cu siguranta exista o anumita teama de ceva. Mie imi este frica rau de nebuni. Nu pot sta langa un nebun. Nu am nimic cu ei,numai ca atunci cand vad unul,incep sa tremur de frica sa nu se ia de mine. Pentru ca nu ma gandesc la ei ca la niste persoane de care ma pot apara. Din fericire nu am avut de-a face cu prea multi nebuni,decat cu 2 sau 3. Primul nebun pe care l-am cunoscut era un barbat de varsta a doua,care mereu statea in fata blocului,in parculetul unde ma jucam eu cu cateva prietene. Intr-o zi,l-am vazut ca a scos un cutit si i l-a infipt in burta unui alt barbat care tocmai iesise dintr-o scara. Nu a fost deloc placut sa vad atata sange. A doua persoana nebuna cu care am avut de-a face a fost o femeie. Mergeam linistita pe strada si ea a venit si a inceput sa traga de mine si sa ma injure ca i-am furat barbatul. Nu a fost deloc placut si de frica ei am traversat strada fugind,fara sa ma mai asigur ca nu vin masini. Am avut noroc. Sper sa nu mai am parte de asa ceva,pentru ca nu este deloc placut. In afara de nebuni,imi mai este teama de sange. Mi se face rau cand il vad si exista riscul sa lesin. Imi este teama gandacei mici si de spatii stramte,inchise.Am impresia ca se termina aerul si ca nu o sa mai pot respira.

Tie de ce iti e frica?

Mai jos este lista tuturor fobiilor,poate iti gasesti si tu vreuna Read the rest of this entry »

Următoarea pagină era şifonată şi galbenă, ca şi cum ar fi fost udată, scrisul era tremurat, mai greu de descifrat, iar în unele locuri cerneala era diluată, părea agitată şi începuse şi el să tremure nervos în timp ce le citea.:
22 ianuarie 2006 Azi, azi am fugit de acasă… Nu mai suport să stau acolo… Îmi tremură picioarele nici nu ştiu cum am reuşit să scap… Vera a plecat pentru o săptămână cu şeful ei la Cadiz. M-ar fi luat şi pe mine dacă nu aş fi avut şcoală, dar nu pot să lipsesc, aşa că urma să stau acasă să am grijă de tata, dar mai bine plecam şi eu. De ce am rămas? Ah, Doamne de ce am rămas? Dar… azi s-a întâmplat ceva oribil… Doamne nu-i adevărat, nu poate fi adevărat, tremur din toate încheieturile numai când îmi aduc aminte… Vreau să plec, să scap, să fug cât mai departe de aici… nu mai suport, simt că mă sufoc, pieptul mi-a luat foc… de două ore plâng în continuu,nu mă pot opri. E incredibil… Ah, Doamne de ce eu? De ce tată? De ce?
Abia a plecat Vera şi el atât a aşteptat, a venit cu nişte prieteni să joace cărţi, am înţeles că în seara asta nu lucrează. . Toţi miroseau a băutură, dar tata a mai luat şi o sticlă de vin, şi au continuat să bea. Era împreună cu încă doi, din câte am înţeles, unul dintre ei, mai gras, şi negru la faţă, am înţeles că era chiar şeful lui… celebrul Sorin, de care este atât de încântat, care l-a ajutat atât de mult să se realizeze, căruia îi datorăm noi totul. Mi s-a părut sinistru omul ăsta, m-a speriat, e atât de scârbos şi când m-a văzut mi-a aruncat un zâmbet pervers, am simţit că mă străbate un fior de gheaţă, mi s-au tăiat picioarele, am fugit la mine în cameră şi am început să plâng ca un copil, aparent fără niciun motiv. Peste câteva minute m-a chemat să le aduc nişte pahare, am venit tremurând şi am încercat să-i spun că nu e bine, că Vera o să se supere… dar mi-a replicat scurt că nu fac nimic rău, că se relaxează şi ei puţin, nu fac nimic rău, Vera nici n-o să ştie.

Citeste continuarea…

Celula era cenusie, destul de largă cu paturi suprapuse lipite de pereti, suprapopulată. Plină cu diversi indivizi care asteptau să fie transferasi: unii tatuati, altii cu cercei, cu inele, mai multi erau chei cu tatuaje pe brate, unul avea zvastica desenată pe ceafă, altul un chip de femeie pe brat, altul numele copiilor, era si unul lătos într-un colt cu un inel în sprânceană care stătea într-un colt si se împungea cu un altul, mai erau si câtiva vagabonzi beti care asteptau să fie lăsati să plece. Astfel că înăuntru era o duhoare amestecată, de alcool stătut, jeg si transpiratie, iar căldura de afară se propaga si înăuntru. Unul se lăsă pe un pat si vomită, astfel că la atmosfera încărcată se adaugă si mirosul greu al resturilor semidigerate. Câtiva vecini aflati în apropiere îl luară la pumni si la suturi, astfel încât individul scuipă sânge de data asta, incnind surd. Cei câtiva gardieni din afară intrară înăuntru cu bastoanele ca să-i calmeze pe cei înfierbântati, au fost apoi strânsi în două siruri, lângă cei doi pereti opusi care încadrau usa. Bogdan se afla în rândul din dreapta, iar primul rând care iesi era cel din stânga. În fata lui se afla părosul, iar în spatele lui un chel cu tatuaj pe mâna stângă, cu cioc si mustată si urma unei lame de cutit îi mânca din obrazul stâng. Avea o privire urâtă si mirosindu-l pe Bogdan îi sopti în spaniolă: Avem carne nouă, ce o să ne mai distrăm noi la noapte si-l săgetă când îl atinse pe fesă.

 “Intotdeauna m-am intrebat: atunci cand un fluture paraseste coconul, realizeaza cat de frumos a devenit? Sau inca se mai vede ca fiind doar o omida?”

Am invatat sa ne prabusim, dar poate ca inca nu stim sa zburam!

Am reusit sa iubim, pentru a sti mai bine cum sa uram!

Ne place sa zambim, ca sa ascundem cat suntem de tristi.

Am spus NU, dar doar pentru a primi un DA!

Am ignorat, pentru ca numai asa fost bagati in seama.

Cativa au cunoscut moartea, inainte sa cunoasca viata…

Ne-am implicat in viata altora si am uitat sa ne-o traim pe a noastra…

Am prins curaj,atunci cand ne-am dat seama ca e prea traziu…

Pierdem potentiali prieteni, pentru ca ni se pare ca ne-ar lua prea mult timp daca i-am cunoaste.

Suntem aroganti, pentru ca ne este frica sa avem incredere.

Ne doare sa spunem “imi pare rau”, mai tare decat greseala care am facut-o.

Nu mai avem incredere in nimeni, doar pentru ca un singur om ne-a dezamagit…

Credem ca banii rezolva orice, dar inima ne este franta…

Ne place sa ne traim viata, dar ne lovim de limite!

Suntem neintelesi, dar nu ne obosim sa vorbim despre asta…

Ravnim dupa dragoste, dar suntem prinsi in pretentii!

In fiecare zi ne spunem ca de maine vom fi altfel si in fiecare zi spunem ca “de maine”…

Ne place sa vorbim, dar uitam sa ascultam!

Cu totii vrem sa fim buni, dar tanjim dupa rau…

Ne dorim sa nu uitam niciodata si pentru asta am invatat sa ne razbunam..

Luptam pentru pace, iar tot ce creem este razboi!

Vreau sa ti se rupa aripile cu care zbori atunci cand esti cu el/ea de mana…da,asta vreau…

Ca sa vi la mine sa iti dau altele noi…sa nu mai stai cu frica atunci cand iti amintesti cat sunt de uzate!