Se închise în mașină, puse jurnalul în buzunar, apoi dădu drumul la muzică: I follow the Moscva… și conduse mai
departe, aruncă o privire spre bocceluța de sub scaunul din dreapta, era încă acolo, acum era momentul să scape de ea, să îndepărteze urmele. Mai avea trei zile și pe urmă Spania avea să fie departe, se întorcea acasă, un acasă care îi părea mai depărtat, mai întunecat și mai străin ca niciodată, totuși nu la fel de străin ca bătrâna, și nepăsătoarea Spanie. Locul meu nu e aici, nu e nici acolo… locul meu e lângă tine. Oftă privind drumul nepăsător, din ce în ce mai pustiu… e vacanță oamenii pleacă la mare. Let your balalaika sing what my guitar wants to say… Se apropia de câmp, deja de câțiva metri nu mai era nicio casă și nici nu se întrevedea vreuna în față, aici părea un loc potrivit, merse mai departe de drum, să nu vină oameni, nu poți face un foc în mijlocul drumului, se retrase spre o pădurice, alese un loc curat, îl izolă ca focul să nu se exindă, apoi făcu hainele ghem și le dădu foc.
Continuarea la Dioscoride…







încerca să-si alunge din minte imaginea ei cu altul, la început fusese extrem de greu… se plimba cu pasi mari prin cameră sau iesea să dea ture cu masina, fugea cât mai departe, dădea ocol clubului, îi venea să intre înăuntru si să-i împuste pe toti, dar acum… acum pur si simplu privea poza ei si o astepta să se întoarcă, de multe ori adormea pe fotoliu cu capul pe spate si cu poza ei pe genunchi, tinând degetele ca si cum i-ar mangaia chipul… de câte ori nu venise ea acasă si-l găsise asa…. zâmbea înduiosată dar cu lacrimi în ochi… “
Cred ca deja stim cu totii cine e micuta Erika. Ma gandesc la ea,la parintii ei,la viata asta…E greu…Dar micuta lupta!Pentru mine e un erou! Despre ea intr-adevar putem spune ca este o luptatoare…:( Ii doresc o viata buna si multa sanatate!