Toti spun ca iubirea doare,dar nu e adevarat.Singuratatea doare. Respingerea doare. Sa pierzi pe cineva doare.

Toti confunda aceste lucruri cu iubirea,dar de fapt,iubirea e singurul lucru din lume care poate acoperi durerea  provocata de lucrurile cu care este confundata.

Raspunsul ultimei scrisori…

“……………………………….Nu stiu ce as mai putea spune…Da,te iubesc,dar pe el nu pot sa il las…nu pot sa ii fac asta.Prefer sa ma sacrific eu.Un singur lucru mai am de spus:De fiecare data cand ti-am spus ce simt pentru tine,am uitat sa mint,am spus din suflet…Te iubesc,mereu te voi iubi!”

Love

Sorrow

Innocence

Departure

Music

Solitude

Respect

Compassion

Grace

Friendship

Stranger

Rescued

Best friends

Parents

Visa… dar in visul lui el traia cu adevarat, daca ar muri acolo nu s-ar mai trezi: Alerga pe o campie verde, plina de flori, in fata lui era doar campul, verdele care se imbina cu cerul… totul parea atat de mare, mare, din ce in ce mai mare. Si incepu sa se invarta cu el, ameti cazu jos, si se umplu de praf, pamantul era acum rosu aprins si ardea. se ridica si se scutura, dar era gol si ii era frig, continua sa mearga, picioarele ii erau din ce in ce mai grele, se lipeau de asfalt, se topeau pe suprafata incinsa… Sa se trezeasca? deschise ochii apoi auzi zgomote in spatele lui: cainii, negri, cu ochi de foc, cu dintii stralucitori de argint… ii vedea cum stralucesc contrastant cu negrul blanii, si a fost de ajuns sa simta durerea… se lupta sa fuga, sa scape, dar era lipit, paralizat nu se putea misca, nu putea ajunge la portal, le simtea respiratia grea cum ii atinge carnea, incerca sa se apere de unul dar acesta-si infipse coltii in carnea lui, simtea sangele cum i se scurge printre colti, era dulce, cald, plin de viata… se ingrozi, putea simti ce simtea fiara… se putea gusta. Cu o ultima putere isi trase mana sfasiata de coltii animalului… apoi auzi un cantec, si vazu un val care-l acoperi, nu mai era foc, nu mai era sange, nu mai erau caini, doar ochii ei mari se uitau in inima lui si o desfaceau ca pe un boboc de crin, simtea cum trecea durerea, cum se vindeca, petala cu petala, simtea cum atingerea ei ii arde pielea intr-un mod placut, cum parul lui se ridica de emotie, si apoi ii simti gustul pe buze, aromat, dulce, inchise ochii… Era inapoi in patul lui, acoperit cu o esarfa verde, subtire care purta parfumul ei, iar gustul ei persista inca pe buze, inchise ochii si le atinse cu limba… simtea cum gustul ei ii aspira buzele, i le musca si cum limba lui se impletea cu a ei, esarfa parea mai grea si lua forma trupului ei, apasandu-i trupul, in timp ce mainile ei se plimbau prin parul lui: Buna dimineata, bebe, m-ai visat?

Ploaia era rece, stropii de apa cadeau in torente, lovindu-i obrazul cu putere. El privea la geamul inchis. Incerca sa vada dincolo de el, dar era intuneric, draperiile erau trase, nu putea sa vada nicio miscare… stia ca ea e acolo, ii putea simti mirosul. nu dormea… ii auzea respiratia, statea in pat, ghemuita si se gandea… la ce? la el? poate… asta nu putea s-o simta, nu putea s-o stie, putea doar sa spere. Ea nu stia ca el este afara si o asteapta… sau poate-l putea simti si ea? Inchise ochii si vazu ochii ei mari, negri, pierduti sub pleoapele care tremurau sub atingerea lui, si-si aminti buzele ei rosii, pline, liniile trupului ei, pe care le urmarise de atatea ori cu degetele… Carnea lui tresari, nu-i era frig, nu era de la ploaie, era doar setea, setea aceea aprinsa, care o simtea de fiecare data cand era langa ea. Setea care-i umplea sufletul, se revarsa din pieptul lui ca un rau cuprinzandu-i tot trupul, membrele, gatul.  Ardea, tremura… ploaia nici nu mai era in jurul lui. Ar fi vrut sa urce pana sus, sa o sarute, sa o stranga in brate, sa lase iubirea ei sa-l inunde. Dar nu putea face asta. Nu inca, trebuia sa astepte sa treaca luna plina, altfel iubirea lor ar fi fost condamnata pentru totdeauna. In noaptea aceea blestemul lui era mai  puternic, luna era amanta lui si o ura fiindca tirania ei era neinduratoare, nu putea scapa, pur si simplu ii lua mintile. Cat ploua, cat norii o ascundeau era bine, era inca el, dar nu putea sa riste si sa se insenineze afara, asta ar fi insemnat un singur singur lucru: sa o piarda.

Mai avea doar cateva secunde, spera ca numarase bine… dar trebuia, trebuia sa o vada, acum cand luna nu iesise inca. Se apropie de patul ei, iar pulsul lui o luase razna, isi simtea inima in gat, ea dormea, adormise cu perna in brate, purta camasa lui, surase o clipa, ii privi chipul si nu se putu abtinu, o saruta, pielea ei il fripse, simti fiorul in tot corpul, simtea cum crestea setea din el, cum prelua controlul, luna trebuia sa apara in curand. Nu mai putea sta acolo, isi dezlipi buzele de ale ei si simti cum toata energia i se scurse, ramasese in ea… dar nu mai era timp de pierdut, trebuia sa plece cat mai repede, sa dispara, trebuia… daca voia ca maine ea sa fie tot acolo si el sa se poata bucura de ea.

Zbura, nu mai atingea pamantul, si se gandea: cum se putea ca departarea de o clipa sa-l doara atat de mult? Se hranea doar cu gandul ca maine va fi din nou acolo unde ii era locul: langa ea, acum insa era vremea sa fuga. Isi promisese ca lumea lui nu o va inghiti, ca cei din jurul lui nu o vor devora, ca ea va ramane mereu asa, ca-i va proteja visele si sufletul nemuritor. In sfarsit ajunse la locul sau, inchise ochii si astepta, simti luna cum pune stapanire pe el, dar capul lui tiuia: buzele ei… buzele.[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cWFOd0nw2vs&hl=en&fs=1]

Unchained melody

 Un client mi-a prins un sân în mână în timp ce încerca să-mi bage nota acolo. M-am ridicat cât am putut de repede, apoi un altul mi-a băgat mână între picioare şi încerca să-mi dea chiloţii la o parte… am sărit ca arsă şi i-am dat o palmă. Voiam să fug, să plec, să scap de toate acele mâini care se întindeau spre mine, dar una m-a prins de braţ, când m-am întors totul s-a înnegrit şi am simţit cum îmi ţiuie capul, era Sorin care m-a tras după el, m-a dus în faţa tipului să-mi cer scuze, apoi a făcut semn uneia dintre fetele de la bară să se apropie de cel pe care-l pălmuisem. M-a dus la etaj târându-mă ca pe o cârpă, m-am lovit de toate scările şi am simţit şi un gust sărat în gură… Îmi spărsese buza. Când am ajuns m-a lăsat jos, căzusem fără vlagă, apoi s-a întors spre mine şi mi-a spus:
- Curvă proastă, mă faci să-mi pierd clienţii! Şi acum a trebuit să-i ofer şi o tipă pe gratis, doar ca să-l împac.
- Dar m-a atins, a început să mă pipăie…. am ţipat încercând să mă ridic.
- Ei şi? Pentru asta sunt femeile, să fie atinse de bărbaţi. Nu eşti tu învăţată cu pula şi d-aia eşti aşa îndărătnică, dar te învăţ eu căţea ce eşti. Nu te teme că nu muşcă. Şi spunându-mi asta se apropie de mine descheindu-şi pantalonii. Era o matahală oribilă: negru, cu păr mult, des şi împuţit, maieul îi era îngălbenit pe la subţiori şi emana un miros greu de transpiraţie. Am vrut să mă dau în spate, dar m-a prins de păr, şi m-a trântit pe spate… mi-a tras fusta în sus şi mi-a dezvelit sânii… a început să-i pipăie dureros, să tragă de ei… era călare pe mine şi nu puteam să scap, doar mă smuceam, a mai venit o palmă mai grea decât prima: Stai dracului liniştită, nu ai unde să te duci…
- Te rog nu!… sunt virgină….
- Asta e problema ta, scăpăm imediat de ea. O bunăciune ca tine virgină atâta timp? e păcat să se irosească, şi râse zgomotos în timp ce-mi rupse chiloţii cu o mână lăsându-mă fără apărare. Mi-a depărtat picioarele cu o mână şi s-a împins în mine… simţeam că mă rupe, că mă taie cu fierăstrăul, mâna cu care mă apăsa pe coapse făcea să-mi trosnească oasele… mă doare.. mă dor toate… vreau să mor… şi-a bătut joc de mine… când a terminat… a terminat în gura mea… m-a forţat să înghit şi când am vomitat a râs… mi-a spus că o să mă obişnuiesc… NU VREAU! NU MAI VREAU să mă atingă nimeni şi nimic… vreau să mor, să fug, să scap de aici.

Citeste intreaga parte aici

25 ianuarie 2006 Ieri l-au externat pe tata, si ar fi trebuit să plecăm azi, ne-au luat biletele de la ambasadă, cred că as fi plecat cu el… dar of… Doamne, nu se mai termină, o dată ce începe nu se mai termină. Azi înainte să plece, a venit Sorin, să vorbească cu tata, că ăi pare rău că pleacă, că avea nevoie de oameni ca tata, bietul tata era atât de înduiosat de minciunile lui, nici nu stia ce spusese despre el cu două zile în urmă îl făcuse un betiv incapabil. Voiam să-l zgârii cu unghiile pe fată, să-i scot ochii, dar atâta timp cât nu era necesar nu trebuia să-i stric bucuria tatei, asta până când nu a început să vorbească despre mine, să-i spună că ar fi bine ca eu să rămân la scoală, puteam să stau în grija Verei, că e păcat să nu termin ce am început, că m-ar fi ajutat el, mi-ar fi găsit ceva de muncă la clubul lui, chelnerită, si că o să aibă el grijă de mine, ca si cum ar fi fost un unchi de-al meu că ar putea să semneze chiar custodia pe numele lui, de fapt ar fi mai bine asa, as avea temei legal să stau la el. Când l-am auzit mi-a venit tot sângele în cap… să rămân acolo, sclava lui… Degeaba am început să plâng, degeaba i-am spus tatei că nu e bine, că nu e prietenul lui că-i vrea răul, degeaba am sărit la Sorin să-l lovesc, m-a prins de mâini în asa fel încât să mă doară dar să nu lase urme, am început să plâng de durere, de neputintă, de nervi. Simteam cum stoarce tot din mine, cum se răscoleste tot în mine, muream de silă, cred că am lesinat un moment fiindcă imediat m-am trezit sprijinită de tata, eliberată de bruta aia, fără să-mi amintesc ce s-a întâmplat. Mâinile tatei erau încă puternice, mi-erau cunoscute, mă simteam acasă l-am strâns în brate si l-am rugat să nu mă dea. Se chinuia să-mi explice că asa e mai bine pentru mine, că aici as putea să câstig niste bani, să o duc mai bine, fiindcă acasă nu ne asteaptă nimic, nici nu stie cum o să se descurce cu banii, se pare că trebuie să ne mutăm din nou. I-am spus ca nu contează, că îmi e bine cu el, că ei sunt familia mea… si el m-a privit un moment nehotărât, părea ametit, surprins, ca si cum nu s-ar fi trezit complet din betie, asa tată, ia-mă acasă! I-am spus din priviri. Dar bestia nu a renuntat, l-a ademenit cu banii pe care i-i puteam trimite eu dacă rămâneam, iar tata rămase putin pe gânduri, se uita încă la mine, apoi la el, până ticălosul a jucat ultima carte – datoria:
- ..Acum înainte să ne despărtim trebuie să discutăm si problemele mai putin plăcute, banii pe care mi-i datorezi, cum îi plătesti? Sper că esti om de cuvânt si o să-ti plătesti datoria, stii ce se întâmplă cu cei care încearcă să mă tragă pe sfoară…

Continuare

Nu inteleg de ce e viata asta asa…nu stiu de ce nu putem aprecia lucrurile marunte…nu stiu de ce nu putem aprecia pe cine avem langa noi…decat atunci cand pierdem…
Suntem atat de orbiti…nici nu stiu ce am in fata ochilor!De ce doar intr-un punct limita pot vedea cruda realitate?Pana acum ce am facut?
De dormit nu am dormit…altfel nu m-as mai simti atat de obosita…sau poate ca da!Nimic nu ma mai satura…nimic nu ma mai mltumeste!Sunt chiar atat de diferita eu de ceilalti?Mi-a spus cineva ca eu am lumea mea,ca ar trebui sa mai ies…Mi-a spus ca eu zambesc numai pentru mine…doar in lumea mea…de ce ar vrea altcineva ceea ce e al meu?De ce sa impart ceva bun,cand eu primesc numai rau?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DWIELoFpshE&hl=es&fs=1]
Spunem ca iubirea si si fericirea este totul…nu cred!
Poti ajunge intr-un moment al vietii in care ai destula iubire in jurul tau.Ce folos?Daca tot ce ai nevoie este doar speranta si optimism?Astea nu ti se pot da…
Maine il vor opera pe tatal meu…sper sa fie bine…sper.
Toti spun asta…o sa fie…Dar nimeni nu se gandeste la ce este.E trist ca un parinte sa se vada neputincios in fata ta…si mai trist este ca un copil sa isi vada parintele neajutorat…

Imbratiseaza-ti persoana iubita,atat cat poti…maine nu stii ce va fi!

Nu conteaza cum sunt,nu conteaza cat de mult te iubesc,nu conteaza cat de mult iti vorbesc,nu conteaza cata atentie iti da….sunt ai tai
Noapte buna…

Când se întoarse în celula lui se simtea rupt de oboseală, nici nu fusese la masă, nu avea chef si nu-i era nici foame. Se întinse pe pat si închise ochii dorind un moment de liniste. Apoi profitând de ultimele ore de lumină scoase caietul de sub carte, deschizându-l de această dată de la început.
12 august 2005 Nu mai suport, casa asta, ai mei se ceartă tot timpul, aseară tata a venit beat acasă, supărat, a lovit-o pe mama… nu mai stiu motivul dar se pare că iar a fost dat afară de la muncă… Mama a început să plângă, tata a strigat la ea, eu m-am ascuns în camera mea, lângă fratele meu de cinci ani care dormea. Este atât de mic si doarme atât de frumos. Pentru el as face orice… orice ca mama si tata să nu se mai certe.
Azi am stat toată ziua în parc, pe o bancă cu muzica în urechi, e amuzant să te uiti la oameni fără să-i auzi, să-i vezi doar gesticulând, mergând, mă simt ca la teatru. În plus si cerul e atât de albastru si senin, mă linistesc doar privindu-l: atât de mare, imens, simt că mă protejează, ador să stau pe iarbă si să privesc în sus la norii albi care vin si pleacă… sunt atât de liberi, mi-as dori să fiu si eu ca ei.
Continuarea la Dioscoride

Am spus: “Doamne,ma doare.”
Si Dumnezeu a spus: “Stiu.”
Am spus: “Doamne,am plans atat de mult…”
Si Dumnezeu a spus: “Pentru asta ti-am dat lacrimi.”
Am spus: “Doamne,sunt atat de deprimata…”
Si Dumnezeu a spus: “Pentru asta ti-am dat lumina soarelui.”
Am spus: “Doamne,viata e dura.”
Si Dumnezeu a spus: “Pentru asta ti-am dat persoanele dragi.”
Am spus: “Doamne,persoana cea mai draga a murit…”
Si Dumnezeu a spus: “Si a mea la fel.”
Am spus: “Doamne,este o pierdere atat de mare…”
Si Dumnezeu a spus: “Am vazut-o pe a mea rastignita pe o cruce.”
Am spus: “Doamne,dar persoana cea mai draga tie traieste…”
Si Dumnezeu a spus: “Si a ta la fel.”
Am spus: “Doamne,doare.”
Si Dumnezeu a spus: “Stiu.”

Aceste cuvinte erau inscriptionate pe un perete in orasul Oklahoma,in locul unui masacru…