Ploaia era rece, stropii de apa cadeau in torente, lovindu-i obrazul cu putere. El privea la geamul inchis. Incerca sa vada dincolo de el, dar era intuneric, draperiile erau trase, nu putea sa vada nicio miscare… stia ca ea e acolo, ii putea simti mirosul. nu dormea… ii auzea respiratia, statea in pat, ghemuita si se gandea… la ce? la el? poate… asta nu putea s-o simta, nu putea s-o stie, putea doar sa spere. Ea nu stia ca el este afara si o asteapta… sau poate-l putea simti si ea? Inchise ochii si vazu ochii ei mari, negri, pierduti sub pleoapele care tremurau sub atingerea lui, si-si aminti buzele ei rosii, pline, liniile trupului ei, pe care le urmarise de atatea ori cu degetele… Carnea lui tresari, nu-i era frig, nu era de la ploaie, era doar setea, setea aceea aprinsa, care o simtea de fiecare data cand era langa ea. Setea care-i umplea sufletul, se revarsa din pieptul lui ca un rau cuprinzandu-i tot trupul, membrele, gatul. Ardea, tremura… ploaia nici nu mai era in jurul lui. Ar fi vrut sa urce pana sus, sa o sarute, sa o stranga in brate, sa lase iubirea ei sa-l inunde. Dar nu putea face asta. Nu inca, trebuia sa astepte sa treaca luna plina, altfel iubirea lor ar fi fost condamnata pentru totdeauna. In noaptea aceea blestemul lui era mai puternic, luna era amanta lui si o ura fiindca tirania ei era neinduratoare, nu putea scapa, pur si simplu ii lua mintile. Cat ploua, cat norii o ascundeau era bine, era inca el, dar nu putea sa riste si sa se insenineze afara, asta ar fi insemnat un singur singur lucru: sa o piarda.
Mai avea doar cateva secunde, spera ca numarase bine… dar trebuia, trebuia sa o vada, acum cand luna nu iesise inca. Se apropie de patul ei, iar pulsul lui o luase razna, isi simtea inima in gat, ea dormea, adormise cu perna in brate, purta camasa lui, surase o clipa, ii privi chipul si nu se putu abtinu, o saruta, pielea ei il fripse, simti fiorul in tot corpul, simtea cum crestea setea din el, cum prelua controlul, luna trebuia sa apara in curand. Nu mai putea sta acolo, isi dezlipi buzele de ale ei si simti cum toata energia i se scurse, ramasese in ea… dar nu mai era timp de pierdut, trebuia sa plece cat mai repede, sa dispara, trebuia… daca voia ca maine ea sa fie tot acolo si el sa se poata bucura de ea.
Zbura, nu mai atingea pamantul, si se gandea: cum se putea ca departarea de o clipa sa-l doara atat de mult? Se hranea doar cu gandul ca maine va fi din nou acolo unde ii era locul: langa ea, acum insa era vremea sa fuga. Isi promisese ca lumea lui nu o va inghiti, ca cei din jurul lui nu o vor devora, ca ea va ramane mereu asa, ca-i va proteja visele si sufletul nemuritor. In sfarsit ajunse la locul sau, inchise ochii si astepta, simti luna cum pune stapanire pe el, dar capul lui tiuia: buzele ei… buzele.[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cWFOd0nw2vs&hl=en&fs=1]
va excita doua femei care se “mangaie” …
la serviciu si diavolitza din pat!
repede spre ea si o strânge în brate, o sărută pătimas pe gură, iar ea îl primeste ca de fiecare dată, îsi încolăceste picioarele în jurul lui si îsi plimbă mâna pe spatele lui prin părul lui. O lipeste de peretele cabinei de dus si o priveste cum îl asteaptă, pregătită pentru el, asteptându-l. Apoi surâde si o sărută, frângându-i buzele, în timp ce ea i le dezmierda cu limba apoi coboară încet cu sărutările pe gât, o muscă usor de umăr, mai mult zgâriind-o cu dintii, în timp ce cu mâinile o săpuneste cu buretele de baie, pe spate, apoi îi prinde un sân într-o mână si-l masează încet, frământându-l, în timp ce pe celălalt îl ocupă cu gura, si-l suge, buzele îi aspiră sfârcul în timp ce limba i-l savura, simtind cum carnea fragedă tremură când o atinge, umplându-i gura cu aromele ei… ea îsi lăsa capul pe spate si continua să-i mângâie părul, lăsându-se devorată de el… profitând de fiecare moment când el o savura… închise ochii. La un moment dat îi simti răsuflarea cum se scurge pe burta, si ajunge între picioare… cum o necăjeste usor cu dintii împrejur, si simte fiorii cum i se scurg prin tot corpul, si simte fiorii cum i se scurg prin tot corpul, si se împinge în el… simtindu-i limba… un gust nedefinit, un lichid vâscos, îl întâmpină, si-l primi cu satisfactie văzând-o cum se zvârcoleste în bratele sale… îl plăcea pielea aceea fină, plăcută la atingere, mirosea a măr verde si a ea… parfumul pielii ei, nedefinit, dar care-l înnebunea, îl scotea din minti…
18 noiembrie 2005 M-a sărutat… încă nu-mi vine să cred! am inima cât un ghem iar stomacul meu s-a blocat, simt ca nu-mi mai trebuie nimic. Am ieșit iar în oraș, împreună cu el… E atât de atent, a învățat foarte repede tot ce-mi place mie. Mi-am luat o înghețată de caramel, apoi am profitat de ultimele zile frumoase și am mers prin parc… ne-am apropiat de fântâna arteziană… era încă destul de cald sau mă îmfierbântasem din cauza simplului fapt că eram cu el… așa că apropierea de apa care sărea m-a răcorit, m-a atras într-un anumit mod, involuntar aproape m-am tras spre el, și l-am prins de braț, s-a uitat spre mine, a surâs, apoi mi-a luat fața în palme, mi-a mângâiat bărbia, s-a uitat în ochii mei și apoi și-a lipit buzele de ale mele… le-am simțit cum îmi luau tot aerul, cum mi le-a cuprins pe ale mele, parcă să mi le fure… inima mea era cât un purice… apoi i-am simțit limba în gura mea, cum îmi căuta limba… mă trec fiori și acum… Lăsă caietul la o parte și privi în sus tavanul înegrit de vreme, își aminti de buzele ei… le văzu cum coborau spre el, întredeschise, pregătite să-l soarbă, să-i ia vlaga, să-l lase inconștient, să-l poarte pe alte căi, să-l ducă spre altă lume, creșteau tot mai mari, înghițindu-l… În ultima vreme buzele, ochii, trupul ei erau tot timpul lângă el, le visa, le căuta pe tavan, scrijelea pereţii goi, cu unghiile căutând-o, dar nu era acolo… nu avea să vină… trebuia să se ducă el după ea, iar el pierdea timpul între patru pereţi, fără posibilitatea de a pleca undeva, se simţea legat de mâini şi de picioare. Trecuse cât? O lună de când n-a mai văzut-o de când nu mai avea niciun semn de la ea…
