“Tipuri de persoane fericite:
- -Cele nesemnificative,pentru care cel mai mult conteaza sa se simta bine,sa se bucure de orice,cantând,dansând,bând ceva sau pur si simplu stând de vorba cu prietenii.
- -Consumatorii de placeri,care afirma ca nu exista fericire pentru ei,ci doar o mare distractie,cum ar fi:sexul,placerile maxime,ajungand la limita,sau trecand peste ea din cand in cand.Asta le produce o mare placere,care este asociata cu fericirea.
- -Cele materialiste si pragmatice sustin ca fericirea consta in multa putere si multe milioane,o avere importanta,cu ajutorul careia isi pot permite orice.
- -Sclavii celebritatii,sa fie faimosi,importanti si cunoscuti,sa apara la tv.Majoritatea adolescentilor si tinerilor considera ca celebritatea,aparitia la tv si faptul ca pot fi recunoscuti cu usurinta oriunde ar merge le proportioneaza fericire,penrtu ca celebritatea atrag banii,dragostea si prietenii.Sustin ca daca nu esti cunoscut,esti un nimeni,indiferent de ce studii ai.
- -Nepasatorii.A nu avea responsabilitati,lucruri de indeplinit,nici obligatii,ii face fericiti.Sustin ca cei mai fericiti sunt cei care traiesc si ii lasa si pe ceilalti sa traiasca,cei care nu cauta si nu se baga in probleme.
- -Cele solidare,voluntare si generoase,cei care isi complica viata pentru a face un bine,pentru a fi de ajutor nevoiasilor,saracilor sau orfanilor.Fericirea lor consta in fericirea celorlalti.
- -Cele care pretind sa isi lase amprenta,sau se simt alese sa faca lucruri semnificative pentru ceilalti,pentru omenire,in orice categorie:stiinta,cercetare,arta,medicina,etc.Vorbim de persoane speciale,cu idealuri si inteligente.”
Tu din care categorie faci parte?Sau mai bine zis…in ce crezi ca consta fericirea?
Fericirea este cand nu ai nevoie de ea.
azi, ne-au luat biletele de la ambasadă, cred că as fi plecat cu el… dar of… Doamne, nu se mai termină, o dată ce începe nu se mai termină. Azi înainte să plece, a venit Sorin, să vorbească cu tata, că ăi pare rău că pleacă, că avea nevoie de oameni ca tata, bietul tata era atât de înduiosat de minciunile lui, nici nu stia ce spusese despre el cu două zile în urmă îl făcuse un betiv incapabil. Voiam să-l zgârii cu unghiile pe fată, să-i scot ochii, dar atâta timp cât nu era necesar nu trebuia să-i stric bucuria tatei, asta până când nu a început să vorbească despre mine, să-i spună că ar fi bine ca eu să rămân la scoală, puteam să stau în grija Verei, că e păcat să nu termin ce am început, că m-ar fi ajutat el, mi-ar fi găsit ceva de muncă la clubul lui, chelnerită, si că o să aibă el grijă de mine, ca si cum ar fi fost un unchi de-al meu că ar putea să semneze chiar custodia pe numele lui, de fapt ar fi mai bine asa, as avea temei legal să stau la el. Când l-am auzit mi-a venit tot sângele în cap… să rămân acolo, sclava lui… Degeaba am început să plâng, degeaba i-am spus tatei că nu e bine, că nu e prietenul lui că-i vrea răul, degeaba am sărit la Sorin să-l lovesc, m-a prins de mâini în asa fel încât să mă doară dar să nu lase urme, am început să plâng de durere, de neputintă, de nervi. Simteam cum stoarce tot din mine, cum se răscoleste tot în mine, muream de silă, cred că am lesinat un moment fiindcă imediat m-am trezit sprijinită de tata, eliberată de bruta aia, fără să-mi amintesc ce s-a întâmplat. Mâinile tatei erau încă puternice, mi-erau cunoscute, mă simteam acasă l-am strâns în brate si l-am rugat să nu mă dea. Se chinuia să-mi explice că asa e mai bine pentru mine, că aici as putea să câstig niste bani, să o duc mai bine, fiindcă acasă nu ne asteaptă nimic, nici nu stie cum o să se descurce cu banii, se pare că trebuie să ne mutăm din nou. I-am spus ca nu contează, că îmi e bine cu el, că ei sunt familia mea… si el m-a privit un moment nehotărât, părea ametit, surprins, ca si cum nu s-ar fi trezit complet din betie, asa tată, ia-mă acasă! I-am spus din priviri. Dar bestia nu a renuntat, l-a ademenit cu banii pe care i-i puteam trimite eu dacă rămâneam, iar tata rămase putin pe gânduri, se uita încă la mine, apoi la el, până ticălosul a jucat ultima carte – datoria:
M-am ales cu o mica mare leapsa de la Tibi…Trebuie sa scriu 7 lucruri adevarate si 7 lucruri false despre mine.Dupa cum am vazut si la el,acestea trebuie sa fie amestecate,nu de alta, dar asa e mai greu de ghicit 
(nu ma injurati)
încerca să-si alunge din minte imaginea ei cu altul, la început fusese extrem de greu… se plimba cu pasi mari prin cameră sau iesea să dea ture cu masina, fugea cât mai departe, dădea ocol clubului, îi venea să intre înăuntru si să-i împuste pe toti, dar acum… acum pur si simplu privea poza ei si o astepta să se întoarcă, de multe ori adormea pe fotoliu cu capul pe spate si cu poza ei pe genunchi, tinând degetele ca si cum i-ar mangaia chipul… de câte ori nu venise ea acasă si-l găsise asa…. zâmbea înduiosată dar cu lacrimi în ochi… “
“Era a treia oara saptamana asta acolo: chiar daca nu cerea decat 500 de euro, din salariul sau de “scriitor amator” sau din bursa de student Erasmus nu-si permitea de atatea ori, dar nu se putu opri sa nu vina si sa astepte, macar s-o vada, stia ca ea nu accepta chiar pe oricine si mai ales ca nu negociaza pretul, nu voia sa o jigneasca schimbandu-i regula. O vazu o clipa la bar, venise sa comande ceva… o privi din nou, machiajul, coafura, tinuta… ramase asa cu gura cascata un moment.”
Cum nu prea am prea mare ocupatie la munca,ma gandesc sa fac ceva interesant in afara de faptul ca navighez,navighez si iar navighez …
Se simtea mizerabila.Tot ce vroia era sa ajunga acasa,sa se spele si sa stea in patul ei.Ultimul client a lovit-o.Nu vroia sa ii dea toti banii.I-a spus ca prestatia ei din noaptea asta facea doar jumate din cat a cerut ea.Indignata si-a luat lucrurile si a plecat.