Subscribe to Copila
Jul-31-2009

Marea

Posted by Child under Just writing

Valurile goneau spre stanci, chemate de luna, insotite de cantecul pescarusilor, umbre negre deasupra stropilor verzi care se pierdeau de apa… Stancile straluceau imbracate in spuma pentru ca apoi sa-si arate straturi de sidef schimbandu-si culorile sub ploaia stelelor.

Vantul se intetea, facandu-si drum pe crestele valurilor, strunind norii, gonindu-i din locul lor, adunandu-i la un loc si imprastiindu-i in zari.

Se apropie cu picioarele goale de tarm, aerul mustea de apa, iar vantul o chema spre larg, se rasucea in parul ei, tragandu-l parca spre adancuri, ii umfla rochia, apa ii inunda degetele… un fior o strabatu, inchise ochii sa simta marea, mirosul de sare, stropii pe fata, vuietul valurilor… tresari, doua brate se stransera pe mijlocul ei, urcand pe brate, spre umeri, strangandu-se pe sani… ii simti rasuflarea in ureche, buzele lui cuprinzandu-i carnea, privirea lui flamanda masurandu-i fiinta…

Apa ii inconjura, iar cerurile deschise apa din cer se imbina cu apa din mare… inchise ochii, stropii curgeau pe trupul ei, doar apa si carne, il simtea lipind-o de el, trupu lui unindu-se cu al ei, spuma… nisipul, taria scoicilor…

Soarele iesea din mare, razele lui cuprindeau trupurile ude, scaldate de mare.

May-20-2009

Calatorii

Posted by Child under Just writing

Erau doi straini, care mergeau pe aceeasi cale, cand mai incet, cand mai repede, la un moment dau s-au intalnit la un popas, la o fantana. au baut amandoi. El n-avea cana, asa ca ea i-a dat un pahar din plastic. Apoi s-au asezat la umbra singurului pom, de langa fantana. stateau si priveau drumul. Apoi el si-a scos din traista un fluier si a inceput sa  cante. Ascultandu-l, ea a adormit, iar el a continuat sa cante, pana cand ea s-a trezit. Atunci el s-a oprit si a scos din traista niste mancare si au mancat impreuna: Nu-mi place sa mananc singur. Apoi au pornit la drum, fiecare in ritmul sau… S-au intalnit cu alti oameni, au vorbit, au uitat, au cantat si au dansat.  Si drumul continua, si ei mergeau.

Intr-o zi la o fantana cu un copac, s-au intalnit doi oameni, el n-avea cana si i-a cerut si ei sa-i dea o gura de apa. Apoi s-au asezat tacuti la umbra copacului, si el a scos un fluier si a inceput sa cante, iar ea ascultandu-l a inceput sa planga: cantecul asta imi aminteste de casa, intr-un final a adormit, iar el continua sa cante la capul ei cu ochii inchisi pana ce ea s-a trezit. El a pus masa si au mancat impreuna. Mi-a fost dor de tine! i-a spus ea inainte sa plece si l-a sarutat.

La o fantana, sub un copac, trec calatorii si privesc, un sarut ramas la umbra… buzele au ramas acolo in asfintitul soarelui, ca sa le aminteasca oamenilor sa se odihneasca, si sa viseze.

May-15-2009

Cum ai reactiona?

Posted by Child under funny

Nu stiu daca este o gluma foarte tare sau una de prost gust…Din ce am vazut ,pot spune ca imi e mila de cel care a lesinat si de doamna care a crezut ca i-a venit…” u know,girl stuff” :P

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7-2E-oSse8Q&hl=es&fs=1]

Tags: , , , ,
Mar-12-2009

Having fun

Posted by Child under funny

Uite ca stiu si marocanii sa se distreze :) ) vreau si eu :P


[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QoIY7NSFiuk&color1=0xb1b1b1&color2=0xcfcfcf&hl=es&feature=player_embedded&fs=1]

Feb-20-2009

Incarcerata de vicii…9

Posted by Child under Love

Ăsta e ultimul, îsi spuse, după asta trebuie să se întâmple ceva, Doamne, nuwaiting mai rezist asa… Stătea în bancă si privea foaia cu subiecte… iar literele se transformau, mai mari mai mici, se încolăceau si se roteau, ca o roată de carnaval, scria dar gândurile îi fugeau aiurea: Luni am avionul… nu mă urc în el fără ea… chiar dacă ar fi să aprind tot Villanuevo ca să fac asta.
După examen se întâlni cu prietenul lui: Este gata? – Da, e timpul… si-i întinse un pachet…
În sfârsit diseară, diseară o să se termine cosmarul ăsta… stătea întins în patul său, în camera pe care o închiriaseră când ajunseseră aici…nici azi nu se vedeau, ea avusese nus-ce treabă…. se dusese la coafor parcă… dar nu-i păsa… de mâine nimic nu-i va mai despărti… zâmbi la gândul acesta, apoi se ridică din pat se apropie de masă si cântări încă o dată pachetul… îl pipăi si-i studie forma… stia ce era acolo… dar tot era nerăbdător… în ultimele luni niciodată nu-si dorise să vină noaptea cu atâta ardoare, dimpotrivă ajunsese s-o urască… noaptea era cea care-i răpea iubita si o arunca în bratele altora dar azi, azi avea să fie diferit, în sfârsit noaptea o să-si ia revansa si o să i-o aducă înapoi…

Restul la Dioscoride