As da orice sa ma pot intoarce in timp…Mi-ar fi placut sa nu se schimbe nimic,sa nu evoluam deloc,as da orice sa fie lumea de dinainte,as da orice pentru muzica de demult, pentru stilul de viata din trecut…

Oare cum va fi generatia urmatoare?Daca in prezent generatia “emo” face ravagii in personalitatile multor copii…unde se va ajunge?

Singurul lucru cu care pot sa ma multumesc este ca inca mai pot asculta si altceva in afara de ceea ce mi se impune de radio,tv si mai stiu eu ce!! 

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nsJQomr6Er0&hl=en&fs=1]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=j52Fy0XqW1g&hl=en&fs=1]

Erika are nevoie de ajutor!

Trec pe langa noi multe lucruri, din unele ni se agata fuioare insistente dar pana la urma ne stergem de ele, din altele nu ne raman nici macar amintirile privirilor ferite din jena sau nepasare.

CABRAL:

Io-s mai prost, mai insistent, mai capos, sau poate pur-si-simplu mai idealist… daca stii soneria de mobil cu “Stapane, te suna un fraier… stapane, fraierul insista!”, asa si eu, fraierul insista:

Si pentru ca sunt mai multi prosti din astia ca mine, ne-am strans si am pus la cale un concert: Parazitii si Despot (Vita de Vie) au confirmat, Passe Partout / Dan Puric spuse venim, Habar la fel, eu prezidez serata, voi sunteti invitati. Pe 2 decembrie la Fabrica.

DA O MANA DE AJUTOR DACA POTI !! E O VIATA IN JOC…

Nu fac parte din categoria asta,si nici nu am motto-ul “Sunt pitzipoanca,deci exist!”, dar daca aceste domnisoare ar disparea cred ca s-ar crea un haos si spun asta din urmatoarele motive:

1. Domnii Cocalari ar ramane fara jumatati,(partenere)…

2.Noi nu am mai avea pe urma cui ne amuza…

3.Saloanele de frumusete ar da faliment…(la fel si Getutza)

4.Viata ar fi mai plictisitoare fara ele…

Dar cu toate astea,stau si ma intreb: oare ele nu isi dau seama cat de “faimoase”sunt?Sau asta e si ideea?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=b4LuqTqIIe0&hl=en&fs=1]

You look into my eyes
I go out of my mind
I can’t see anything
Cous´ this love’s got me blind
I can’t help myself
I can’t break the spell
I can’t even try

I’m in over my head
You got under skin
I got no strength at all
In the state that I’m in

And my knees are weak
And my mouth can’t speak
Fell too far this time

Baby, I’m too lost in you
Caught in you
Lost in everything about you
So deep, I can’t sleep
I can’t think
I just think about the things that you do
I’m too lost in you 

Well you whispered to me
And I shiver inside
You undo me and move me
In ways undefined
And you’re all I see
And you’re all I need
Help me baby 

Cous´ I’m slipping away
Like the sand to the tide
Falling into your arms
Falling into your eyes
If you get too near
I might disappear
I might lose my mind

Baby, I’m too lost in you
Caught in you
Lost in everything about you
So deep, I can’t sleep
I can’t think
I just think about the things that you do
I’m too lost in you

I’m going in crazy in love for you baby
I’m going down like a stone in the sea
No one can rescue me….

I MISS THOSE MOMENTS…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kUlSnCJco0A&hl=en&fs=1]

…pentru o viata mai buna.Pentru a nu simti ca merg inainte degeaba…Pentru a nu simti in continuare un gol in suflet,pentru a avea o speranta …speranta ca va rasari soarele si pe strada mea.

Caut remediu pentru a face o lume mai buna,pentru a gasi fericirea,pentru a avea o viata normala,pentru a scapa de loviturile vietii,sa pot sa ma ascund de sentimentele care imi macina interiorul,pentru a putea fi fericita cu persoana pe care o iubesc,sa pot sa am o familie normala,sa pot sa ma bucur de momentele frumoase,sa pot sa rad fara retineri,sa scap de clipele triste…

Caut remediu sa fiu cea de dinainte…

Cand spun incuiati la minte ma refer la oamenii care traiesc in Romania,in special la romani…Bineinteles,pana nu ii poti compara cu alta nationalitate nu iti poti da seama de lucrul asta,dar mai grav este ca si tu faci parte din categoria lor…Nu vreau sa fiu rautacioasa,nu sunt nici rasista, nu pot ura tara in care fac parte si nici nu pot regreta faptul ca sunt romanca!Dar de multe ori ma intreb…de ce Romania este vazuta ca o pata neagra pe harta?De ce in strainatate cand spui tare si raspicat ca esti roman toata lumea isi schimba expresia fetei si te priveste cu gandul: “Roman de c***t!”

Eu sunt in Spania de 2 ani.Stiu ce gandesti acum,ca adun capsuni,ca muncesc in camp,sau poate menajera,dar nu.Am preferat sa fac altceva.Am “gustat” cate un pic din toate!Am fost si la scoala,am fost si menajera,am fost si dadaca si vanzatoare,iar in prezent la o  sala de internet si transfer de bani.Nu conteaza ceea ce faci aici,cati bani castigi,sau cat muncesti pentru ei,tot roman de c***t o sa ramai!

Acum imi permit sa ma intreb: oare de ce sunt 700.000 de romani (doar in Spania)? De bine ce o duc in Romania?Pleaca pentru o viata mai buna.Daca nu ar gasi ce ar cauta presupun ca nu ar mai sta aici,sau macar nu s-ar stabili aici definitiv.Bun!Vrei o viata mai buna!Poti sa pleci,strangi bani,faci un cont “gros” si te intorci de unde ai plecat!Dar majoritatea romanilor au obiceiul de a se razgandi si prefera sa isi aduca familia aici decat sa se intoarca.

Bani faci aici,dar de ce sa te hotarasti sa iti aduci familia sau sa te stabilesti aici?Raspunsul presupun ca este evident!Pentru ca este o alta mentalitate,si esti tratat altfel,chiar daca pentru unii esti un alt “roman de c***t”!Aici romanii chiar au si drepturi.In Romania ai?Si daca ai,iti sunt acordate?

Bineinteles,expresia “nicaieri nu e ca acasa” nu isi pierde semnificatia,pentru ca din cand in cand te mai duci la “o taiere de porc”,la un “ciocnit de oua” sau la “bronzat” pe litoral!Dar mai rarut ca-i mai dragut si ce-i mult strica “la portofel”!

Vara asta am fost nevoita sa stau in Romania 2 luni!Recunosc,mi-a facut placere in mare parte avand in vedere ca mi-am revazut prietenii si familia.Dar din punct de vedere financiar,inca bate vantul in portofel dupa 2 luni de stat in Romania.Ca sa fac o comparatie destul de evidenta, va dau un exemplu: aici plec la cumparaturi cu 100 de euro in buzunar si ca sa pot sa ma intorc acasa cu siguranta trebuie sa mai fie inca 2 persoane sa ma ajute cu pungile.In schimb in Romania,am fost si eu ca femeia la cumparaturi intr-un supermarket.Cand mi s-a spus la casa cat am de plata,am avut un soc! Si asta ca sa ajung acasa cu 4 pungi.

Si cum am deviat de la subiect,prefer sa revin si sa mai spun o data ca romanii sunt incuiati la minte din toate punctele de vedere!Treziti-va fratilor,am intrat in Uniunea Europeana degeaba?

Din cate am vazut in filmarile pentru alegerile electorale,va pricepeti la copiat!De ce nu puteti sa copiati si ceea ce este bun de la ceilalti?Cum ar fi stilul de viata si mentalitatea…

Eram mica…premianta clasei,imi aruncam mintea in abisul cartilor,nu vroiam sa stiu ce inseamna realitatea,totul era perfect…pana cand am deschis ochii…si ce am vazut?Durere,violenta,ura si neputinta…La 9 ani parintii mi-au “daruit” un frate!De la 9 ani schimbam scutece,la 9 ani am inceput sa ma maturizez si priveam copilaria cum se indeparteaza…Am realizat ca de fapt nu mi-au daruit un frate,ci un copil.Stateam in apartamentul bunicii mele care ne “poreclise” pe toti: mama era (femeia care umbla din barbat in barbat) ca sa nu ma exprim altfel,eu eram “cea care o lua pe urmele mamei”,fratele meu era “cainele care o trezea la 4 dimineata cu plansul”…iar ea si baiatul ei (tata) erau “perfectii”.

Cu trecerea anilor am reusit sa ne mutam singuri,dar tocmai cand am crezut ca totul s-a linistit,au inceput sa apara consecintele afacerilor tatalui meu…incepusera sa vina necunoscuti la usa reclamand ca isi vor banii…Am incercat sa imi creez o lume a mea,departe de plansetele mamei,de violenta tatalui meu,de inocenta fratelui meu,dar nici orb sau surd daca ai fi nu poti sa nu il simti pe cel de langa tine.Totusi,nu am uitat singurul lucru care ma separa de realitate si ma facea sa ma ambitionez la un viitor mai bun: invatatura!Am intrat in sfarsit la un liceu bun…(sa fie oare bun pentru ca este liceul pe care l-a facut D-l Basescu? ) )Lume noua,activitati noi,viata noua…dar nu si acasa…Si totusi…atata chin degeaba?Acum nu mai am nimic din ce a fost nou…doar o viata mai buna departe de romania…Am trecut peste toate si am o familie fericita,dar totusi…unde e copilaria? Poate ca va ganditi…”Nu ai copilarit pana la 9 ani?” sau “Acum ati trecut peste probleme si sunteti fericiti,ce mai cauti in trecut?”

Niciodata nu am vrut sa incetez sa fiu un copil…si imi e greu sa vad in ziua de azi cum o fetita de 9 anisori isi ia sutien cu 2 straturi de burete sa ii atraga atentia unui baiat,sau cum isi face poze punand in evidenta corpul (care nu poate exprima altceva decat puritate) pentru a face contul de hi5 mai interesant….

Unde e copilaria pe care unii o cauta in zadar?!

I was wondering…..are they out of their mind? Hai sa vedem…stai 2 secunde si gandeste-te la intrebarea asta….” lucrurile au scapat de sub control in tara asta?”Let´s see….femeie singura,20 de ani,salariu de c***t pe care il castiga fiind secretara care sterge praful,plateste chirie,intretinere,mai mananca din cand in cand,incearca sa isi calce pe portofel sa mai iasa din casa cu o umila speranta de a intalni pe cineva sa se dea drept jumatatea ei,care sa ii tina de urat,sa ii umple un sfert din asa numita “inima”,si care la jumatea lunii sa zica…oare mai am 2 mii de lei in casa sa imi ajunga de un pachet de tigari? Suna bine?Oare chiar nu mai poti sa traiesti fara sa te gandesti daca banii pe care ii mai ai iti ajung pana la urmatorul salariu? E trist sa vezi cum multe tinere care sunt la facultate ajung la un moment dat sa isi puna locul de munca pe primul plan…copil ai fost,copil esti,copil vei fi mereu…

Go,run and look for a better life….

El nu mai e el…Mi-am dat seama…Cum sa nu imi dau seama cand e ca o carte deschisa?Am privit-o de atat de multe ori,i-am tocit literele,am citit-o printre randuri,am citit prefata,cuprinsul…cum sa nu imi dau seama?
Oare el nu mai e el?Oare eu nu mai sunt eu?Nu…nu are cum…eu sunt eu,eu am fost,eu voi fi…la fel.Stiu ca el e de vina…eu nu am facut nimic,decat am iubit ce mi s-a dat…Oare sa fie greseala mea?Oare el nu mai e el?…Oare am surzit eu sau cuvintele lui sunt mai amare?Aud soptind un “te iubesc”amar,fals,nu mai e cel de altadata…imi strapunge inima cu mii de ace…Imi vine sa urlu,sa tip,sa strig,sa plang,sa fug…dar nu pot…o sa ador si durerea…este a lui…
Am mai ramas doar eu cu timpul…Saracul…se chinuie zadarnic sa imi vindece ranile,sa ma ridice,sa imi sufle viitorul…eu iubesc doar trecutul…
Il conosc…o citesc in ochi…Ei imi vorbesc…Stii… am vazut ochii aia in zori de zi si in miez de noapte, in lumina orasului, a soarelui si a lunii, printre frunzele copacilor si printre picaturile de ploaie. I-am vazut in zorii zilei si in miez de noapte. In zi de sarbatoare si in zilele obisnuite care, impreuna, deveneau magice. I-am vazut cand erau tristi si cand erau fericiti. Cand ma iubeau si cand ma urau. La mare si acasa. La rasarit si la apus. In frig si in cald. In intuneric si in lumina. Am adormit cu ei si m-am trezit alaturi de ei. M-au privit razand si plangand. M-au certat cand eram o fetita rasfatata si m-au iubit cand l-am pretuit. Mi-au fost alaturi zi de zi. Pentru ei am infruntat lumea. M-am indepartat de prieteni. I-am vazut pe uscat si in apa. Treaza si beata… beata de fericirea pe care mi-o aduceau. Cand era nervos si cand era calm. Cand ma strangea in brate si cand se indeparta cu regret asteptand emnotionat urmatoarea zi in care ne vom intalni. I-am vazut cand m-au cautat rataciti. Le-am vazut ratacirea de la sute de kilometri si nu mi-a trebuit mai mult de o secunda sa imi dau seama cum il pierd.I-am vazut cand plangeam in bratele lui. I-am vazut si regretul pentru noi… candva.

Cati dintre voi se simt asa?Cati dintre voi nu se simt ca un nebun pe o tabla de sah dirijat de altcineva?Obligat sa faca mutarea care i se impune?Eu cred ca fiecare dintre noi ajunge intr-un moment al vietii in care se simte ca o marioneta pusa sa joace dupa regulile altora…dar cine sunt dirijorii?

 Spuneti-mi…cati dintre voi ies dimineata pe balcon si se bucura de faptul ca soarele isi arunca razele asupra voastra,aspra gandurilor voastre?Cred ca sunt foarte putini care fac asta…care se bucura de mirosul copacilor infloriti…poate ca va ganditi ca aberez…ca spun tampenii…dar va spun ca lucrurile astea marunte nu le simtiti…din cauza ca de fiecare data voi vreti mult mai mult…

Multi dintre noi se gandesc oare cum sa faca sa isi cumpere o masina,un apartament,o vila,cum sa inmulteasca banii…Sunt incuiati la minte…parerea mea e ca daca nu stii sa apreciezi lucrurile marunte,cum ai putea ajunge sa ai ceva asa de semnificativ?De ce va lasati mintea condusa de altii?De parerile altora?De ce nu faceti mutarile dorite de voi pe tabla?

Cateodata ma vad obligata sa fac ceva ceea ce eu stiu ca nu vreau sau ca nu pot…si de fiecare data termin facand acel lucru…poate ca nu am vointa necesara,sau curajul necesar de a face ceva iesit din comun,sa incalc o regula…nu ma refer la deciziile de care depinde viata,ma refer la lucrurile marunte…

Incercati sa fiti regele sau regina…si nu nebunul!