Am cea mai buna stare pe care am avut-o vreodata,si jur ca trebuie sa profit de asta pana la noapte,sau maine cand sigur se va gasi cineva sa imi strice buna dispozitie.Nu mi se intampla asta prea des,dar cand sunt atat de binedispusa as chema o tiganca sa ma scuipe de deochi, sa nu cumva sa treaca. ))

Rad in hohote de vreo jumatate de ora si nu pot sa ma opresc.Pana atunci,va spun trei lucruri:

DA,am hotarat.

DA,am luat o decizie buna.

DA,va multumesc.

De ce spun ca nu pot lua singura decizii care ma privesc?

Pentru ca imi e frica.Pentru ca intotdeauna inainte sa fac ceva important am intrebat pe cineva.Pentru ca atunci cand un lucru este privit din mai multe puncte de vedere este mai bine.Pentru ca altii,care sunt in afara situatiei, poate sunt mai realisti.Pentru ca o decizie luata gresit poate schimba o intreaga viata.

Cand am de luat o decizie ma gandesc si cat rau ar putea face,dar si cat bine.Si imi e frica sa nu aleg gresit ce vreau,sau ce am de facut,pentru ca sunt multe riscuri in joc,sau nu.Iar atunci apelez la persoanele care stiu ca intr-adevar imi vor binele,si vor sa ma ajute.

De cateva zile am de luat o decizie.Prima oara am zis ca deja am facut-o,dar nu este atat de simplu.Am primit multe pareri,dar din pacate nu si de la persoana care intr-adevar conteaza cel mai mult…

Azi sunt furioasa. Da´ furioasa rau,ma jur. Sunt furioasa pe mine,nu pe altcineva. Sunt furioasa pe mine,pentru ca nu pot fi pe altcineva. Sunt furioasa pe viata pentru ca de fiecare data cand refuz sa fiu realista,vine  si imi da o lectie nenorocita. Sunt furioasa pentru ca nu pot sa urasc. Niciodata. Nici nu stiu ce inseamna sau cu ce se mananca sentimentul asta. De fapt,cred ca nu am mai urat pe cineva de cand aveam 5 ani,cand  am fost tinuta inchisa in dulap. Dar cred ca nici atunci nu a fost ura,eram prea mica. Sunt furioasa pentru ca de fiecare data cand se intampla ceva,ma razbun pe mine,crezand ca e numai vina mea,si ca puteam preveni anumite situatii. Sunt furioasa pentru ca de ce fug,de aia nu scap. Sunt furioasa pe toata lumea,pentru ca e inutila si sunt furioasa pe mine ca gandesc asa. Sunt furioasa pentru ca zic ca nu am nevoie de nimeni atunci cand ma simt singura,dar eu de fapt ce urasc cel mai tare e singuratatea. Sunt furioasa pentru ca toti au o mentalitate de cacat si mi se face scarba atunci cand cineva isi sustine ideile de cacat. Sunt furioasa pentru ca pe paharele de suc de la McDonald sunt scrise instructiuni pentru “a baga paiul in mijlocul capacului,a duce paiul la gura si a simti gustul racoritor a sucului”. Sunt furioasa pe mine pentru ca mereu imi pun limite in viata,fiind constienta ca pot face ceva si pot realiza ceva. Sunt furioasa pentru ca gandesc diferit. Sunt furioasa pentru ca imi pasa. Imi pasa de ceilalti,si sunt furioasa pentru ca fac din binele celorlalti o prioritate pentru mine. Sunt furioasa pentru ca nu suport mila si sentimentele de vinovatie.Sunt furioasa pentru ca nu pot sa ma supar pe persoanele la care tin. Sunt furioasa pentru ca trec cu vederea multe lucruri si tac din gura atunci cand ar trebui sa tip.Sunt furioasa pentru ca regret fiecare “imi pare rau” pe care l-am spus in ultimii 10 ani. Sunt furioasa pentru ca ma pedepsesc pentru greselile mele,care sunt minore fata de greselile altora. Sunt furioasa pentru ca nu mai stiu sa fiu calma. Sunt furioasa pentru ca de fiecare data ma schimb si sunt furioasa pentru ca de fiecare data e din ce in ce mai greu pentru o persoana sa imi castige increderea. Sunt furioasa pentru ca fac in asa fel incat sa para ca totul e bine. Sunt furioasa pentru ca peste ceva timp o sa uit,o sa imi dispara furia si voi permite unor lucruri sa ma infurie iar.

Tu te-ai simtit vreodata mizerabil?

Cand spun mizerabil,nu ma refer la jeg, ci la caracter, personalitate si tot ce tine de moralitate. Cred ca fiecare dintre noi s-a gandit la un moment dat ca e o persoana de nimic,fara nici un cuvant de spus,fara principii… Ca pur si simplu,este doar ca sa umple un gol pe jumatate astupat de cei care stiu ce vor, cei care intotdeauna au avut un cuvant de spus, care au stiut sa se impuna. Altii raman in spate, in umbra.Si nu pentru ca nu sunt in stare sa faca ceva in privinta asta, ci pentru ca le este frica. Frica de a parea ridicoli,frica de a nu fi luati in seama.

Eu recunosc,mereu am fost “fata din umbra”,care a lasat capul plecat ori de cate ori o tupeista venea si sustinea cea mai mare porcarie, stiind ca nu are dreptate, fata care a tacut atunci cand nu era luata in seama, cea care pleca cand se simtea in plus. Am vrut tot timpul sa fie bine si sa fac in asa fel incat toata lumea sa fie multumita. Si cu toate ca mi-am dat seama ca de multe ori am fost luata de proasta, am continuat sa fiu la fel… Asta nu pentru ca nu as fi putut sa ma schimb,nu,nuuu. Am ramas la fel pentru ca asa sunt eu. Nu mi se pare normal sa fiu rea, doar pentru ca ceilalti sunt, nu mi se pare normal sa fiu egoista, doar pentru ca eu nu primesc de la altii nimic, nu mi se pare drept sa ii judec pe toti la fel, din moment ce eu ma consider diferita.

Cand eram mica, bunicul meu mi-a spus ca trebuie sa impart ceea ce am, cu toate persoanele pe care le iubesc, chiar daca in schimb nu primesc absolut nimic. Mi-a spus ca pot ierta chiar daca eu nu sunt iertata, ca pot iubi,chiar daca eu nu sunt iubita. Tocmai de asta imi place sa iubesc persoanele care ma urasc…Le admir,iar lucrul asta le calca pe nervi.

Revenind la partea mizerabila…tu cum te simti cand unii au impresia ca te pot folosi la nesfarsit,iar tu esti constient de lucrul asta,si ii lasi sa o faca in continuare?

Ma iubeste,nu ma iubeste,ma iubeste,nu ma iubeste…mai trebuia o petala,dar de ce nu mai incerc cu inca o floare?

Tipele care cersesc iubire,o sa moara singure,innecate in vodka,calcate in picioare si batjocorite de ultimii betivani ce asteptau o tarfa la coltul blocului,pe bani putini.Beleste mai bine ochii pe care ii ai,decat chestia din pantalonii vecinului,care de fiecare data cand nu-l primeste nevasta-sa beat in casa,vine la usa ta si tu il privesti cum l-a privit lumea pe Iisus cand a coborat pe Pamant sa faca pe magicianul. Orice buruiana are umbra ei,dar tu ai impresia ca lumina s-a stins si tu te ofilesti ca fânul.N-ai decat sa plangi pana vei ajunge sa consumi 4 rimeluri pe luna,n-ai decat sa te simti cea mai mizerabila fiinta din lume,dar ai prefera sa renunti la singuratate si decenta,ca sa devii galeata tuturor betivanilor din cluburi,atunci cand au chef sa ia o proasta de par,si sa i-o traga fara sa ii vada fata,sa nu si-o aminteasca a doua zi?

N-ai decat…dar fa-mi o favoare.Nu face copii,deja sunteti prea multe fraiere de genul asta…

Am asteptat atata timp un “ma ai pe mine“,incat…daca l-as auzi acum,mi s-ar parea ca aud numai vorbe goale. Eu stiu ca pot si singura,iar tu esti doar inca o persoana care la randul ei va pleca.Dar oamenii mereu au nevoie de acel cineva carora sa le spuna supararile si gandurile..Si eu sunt om,dar nu mereu.Maine voi fi iar ca ieri si ca pana acum,pentru ca pot si pentru ca trebuie.Azi sunt bleaga…

Stii ce e cel mai frumos pe lumea asta?Sa ai planuri.Toata lumea are planuri.Inclusiv tu ai planuri de viitor,stiu sigur!Dar ce zici cand vine unu si iti fute toate planurile pentru ca asa are el chef?Ce poti sa zici?Sa ii dai in cap si sa rasufli usurat ca nimic nu iti mai sta in cale?Sa te conformezi cu ideea ca deh,depinzi de el si nu poti sa iti impui punctul de vedere?Sau sa te simti cel mai cretin om pentru ca nu stii sa lupti pentru ce e al tau si sa renunti la tot,punandu-ti planurile pe primul loc?Spuneti-mi si mie,ca jur,eu nu mai inteleg nimic pe lumea asta…

Am chef sa ma doara in cot de nevoile celorlalti si sa eman o indiferenta nesimtita fata de ce spun ceilalti.Sa nu depind de nimeni si sa fac ce vreau eu.Dar apar consecintele si ma blochez.Ar fii mai bine sa traim de pe o zi pe alta,fara sa ne gandim la viitor.

Se spune sa nu faci din fericirea ta,necazul altuia.Intr-un fel,sunt de acord cu asta.Cred ca multi dintre noi vor sa fie fericiti,dar sa fie si cei din jurul nostru la fel.Dar ce e de facut cand ai de ales intre fericirea ta si nefericirea altuia?Daca alegi sa fie cel de langa tine fericit,tu vei fi cel nefericit?
Tu ce ai alege,daca ai vrea sa fii fericit,dar ai stii ca pentru asta trebuie sa faci anumite persoane nefericite?Te-ai sacrifica pentru altcineva?Sau ai lupta pentru tine?

E curios cum de fiecare data cand iti propui sa iti fie tie bine,tot apare vreunul pentru care trebuie sa te sacrifici.Si zici “lasa”,ca vine si randul tau.E curios cum de fiecare data iti schimbi parerea despre acel “nou” prieten achizitionat,care acum cateva saptamani era un om de nota 10.E curios cum pentru fiecare data cand ai fost ajutat,dai o rasplata de 10 ori mai mare.Sau de 11,depinde cat de prost esti.Ma enerveaza persoanele care iti lasa o prima impresie buna,iar cand ajungi sa le cunosti iti dai seama ca put.Ei,ca personalitate.E curios faptul ca incerci sa faci numai ce vrei,dar in momentul decisiv gasesti doi ochi de milog si iti bagi ce ai tu mai mare si mai special in tot si suferi ca un caine ce urmeaza sa fie eutanasiat.Si zici lasa,o sa imi fie si mie bine.Si mai trece o perioada,in care te chinui,dupa care simti ca ti s-a umplut cacatul ala de pahar pe care toata lumea il are plin doar jumate.Si strigi sus si tare “gata“!Dar cand urmeaza sa il strigi in fata persoanei de care ti s-a luat,ti se inmoaie picioarele si te convingi ca poti sa mai suferi un pic si sa taci.Pai cum sa nu?O singura viata avem.Toti.Tu maine poti sa mori si celalalt mai freaca menta fericit vreo 60 de ani.Sau invers,intr-un caz fericit.Fa ceva,fa ce vrei si lasa-i pe ceilalti deoparte.

O sa incerc sa fac o mini-comparatie intre mine si fratele meu.Intre noi e o diferenta de nici mai mult,nici mai putin de 9 ani.In 9 ani,eu nu cred ca s-au schimbat chiar atat de multe lucruri,dar oamenii si gandirea lor,da.Eu am copilarit la bunici.Si singurul lucru pe care il regret este ca s-au terminat acele momente.Faceam o multime de tampenii,dar acum nu le insir pe toate,din doua motive:pentru ca nu am timp si pentru ca v-ati prapadi de ras.Tot ce pot sa va spun este ca am facut multe lucruri pe care multi dintre voi le-ati considera scarboase,idiotenii sau pur si simplu,neinteresante.Si asta pentru ca probabil sunteti niste sclifositi.Sau poate nu.Nu stiu,si nu ma intereseaza.Am avut o copilarie frumoasa,in comparatie cu cea a fratelui meu care nu stie decat vreo 7 de jocuri pe PSP,vreo 3 pe NintendoWii si alte 5 pe diferite “chestii” portabile sau mai stiu eu ce.

Cand nu aveam vacanta si nu mai eram la bunici,dupa ce imi faceam temele ieseam afara cu prieteni de varsta mea si ne jucam “Frunza” sau sotron.Fratele meu acum,cand iese afara cu prietenii se duce intr-un parc unde poate repeta miscari de break-dance.Imi cere bani sa isi cumpere blugi largi si accesorii sa para mai “cool”.Eu ma multumeam cu o rochita si un dres.

Azi am observat ca eu sunt cu el la fel de cicalitoare cum era mama cu mine cand imi spunea ca ea la varsta mea se ducea cu calul la pascut.Dar imi e ciuda ca isi pierde timpul cu tampenii,in loc sa se bucure de timpul pe care il are intr-un mod diferit.Nu am ce sa fac,decat sa incerc sa ma conformez si sa tac.Tot ce sper este ca peste vreo 20 de ani copiii nu se vor naste direct cu vreun iPhone in mana.