Romanul magic este acela care cand ajunge din Spania in Romania, i se transforma bataturile din palma in teancuri de bani. Este acela caruia i se transforma malaiul pentru mamaliga, in carne si mici pentru gratar. Romanul magic este acela care atunci cand e in Spania are doua bluze, doua perechi de pantaloni si doua perechi de adidasi, unii de “buni”, altii de munca, dar cand ajunge in Romania, are valiza cu haine “smechere”, toate cu eticheta, pastrate de-a lungul anilor. Romanul magic, atunci cand ajunge in Romania are crema de maini si matricula straina. Romanul magic se lauda la vechii tovarasi cu noua lui masina, care a costat “o nimica toata”, decat munca lui pe 15.840 de ore. Romanul magic este acela care nu stie mai mult de 7 cuvinte in spaniola, dar cand ajunge in Romania, nu mai stie cum se spune “furculita” in romana.
Romanul magic cand e in Spania este atat de zgarcit incat atunci cand iese cu vreo fata, el isi plateste sucul lui, iar ea pe al ei. Cand este in Romania, plateste baxurile de bere pentru toata gasca.
Romanul magic este acela care este ca un paduche, dar cand face primul pas in Romania, se transforma in “boss de boss”.

Fiecare dintre noi se va simti la un moment dat inselat. Si din cate stiu eu,o persoana nu poate fi inselata numai prin relatii cu alte persoane. Pot fi minciuni,sentimente ascunse,secrete si multe altele. Nu o sa stau acum sa le plang de mila celor inselati si nici nu o sa stau sa descriu cu patima durerea prin care trec ei in acele momente.

De exemplu,un tip oarecare si o tipa oarecare.

Tipa afla ca tipul a inselat-o.In acel moment ar trebui sa reactioneze violent,sa faca bagajul,sa se mute,sa se certe,sa tipe,sa loveasca.

Dar vi s-ar parea ciudat ca tipa sa taca din gura si sa zica ceva de genul: “nu ma intereseaza”  si sa isi vada de treaba ei in continuare?

Vreau doar sa stiu ce se intampla atunci cand persoana trateaza cu indiferenta faptul ca a fost inselata de o persoana apropiata,care conteaza.De ce trebuie sa reactionam intr-un anumit fel,doar pentru ca asa ar fi “normal”?

Doua minciuni. Doua persoane apropiate,dar departe. Doua apeluri pierdute. Doua suparari. Doua tipete. Doua cuvinte cu doua greutati. Doua lacrimi. Doua suflete. Doua pareri de rau. Doua ganduri. Doua imagini. Doua mesaje. Doua pareri de rau. Doua sperante. Doua sanse. Doua iubiri. Doua greseli. Doi oameni.

Totul e mai greu pentru doi,dar mai usor decat pentru unul singur,pentru ca sunt doi care spera…

Am cea mai buna stare pe care am avut-o vreodata,si jur ca trebuie sa profit de asta pana la noapte,sau maine cand sigur se va gasi cineva sa imi strice buna dispozitie.Nu mi se intampla asta prea des,dar cand sunt atat de binedispusa as chema o tiganca sa ma scuipe de deochi, sa nu cumva sa treaca. ))

Rad in hohote de vreo jumatate de ora si nu pot sa ma opresc.Pana atunci,va spun trei lucruri:

DA,am hotarat.

DA,am luat o decizie buna.

DA,va multumesc.

De ce spun ca nu pot lua singura decizii care ma privesc?

Pentru ca imi e frica.Pentru ca intotdeauna inainte sa fac ceva important am intrebat pe cineva.Pentru ca atunci cand un lucru este privit din mai multe puncte de vedere este mai bine.Pentru ca altii,care sunt in afara situatiei, poate sunt mai realisti.Pentru ca o decizie luata gresit poate schimba o intreaga viata.

Cand am de luat o decizie ma gandesc si cat rau ar putea face,dar si cat bine.Si imi e frica sa nu aleg gresit ce vreau,sau ce am de facut,pentru ca sunt multe riscuri in joc,sau nu.Iar atunci apelez la persoanele care stiu ca intr-adevar imi vor binele,si vor sa ma ajute.

De cateva zile am de luat o decizie.Prima oara am zis ca deja am facut-o,dar nu este atat de simplu.Am primit multe pareri,dar din pacate nu si de la persoana care intr-adevar conteaza cel mai mult…

Azi sunt furioasa. Da´ furioasa rau,ma jur. Sunt furioasa pe mine,nu pe altcineva. Sunt furioasa pe mine,pentru ca nu pot fi pe altcineva. Sunt furioasa pe viata pentru ca de fiecare data cand refuz sa fiu realista,vine  si imi da o lectie nenorocita. Sunt furioasa pentru ca nu pot sa urasc. Niciodata. Nici nu stiu ce inseamna sau cu ce se mananca sentimentul asta. De fapt,cred ca nu am mai urat pe cineva de cand aveam 5 ani,cand  am fost tinuta inchisa in dulap. Dar cred ca nici atunci nu a fost ura,eram prea mica. Sunt furioasa pentru ca de fiecare data cand se intampla ceva,ma razbun pe mine,crezand ca e numai vina mea,si ca puteam preveni anumite situatii. Sunt furioasa pentru ca de ce fug,de aia nu scap. Sunt furioasa pe toata lumea,pentru ca e inutila si sunt furioasa pe mine ca gandesc asa. Sunt furioasa pentru ca zic ca nu am nevoie de nimeni atunci cand ma simt singura,dar eu de fapt ce urasc cel mai tare e singuratatea. Sunt furioasa pentru ca toti au o mentalitate de cacat si mi se face scarba atunci cand cineva isi sustine ideile de cacat. Sunt furioasa pentru ca pe paharele de suc de la McDonald sunt scrise instructiuni pentru “a baga paiul in mijlocul capacului,a duce paiul la gura si a simti gustul racoritor a sucului”. Sunt furioasa pe mine pentru ca mereu imi pun limite in viata,fiind constienta ca pot face ceva si pot realiza ceva. Sunt furioasa pentru ca gandesc diferit. Sunt furioasa pentru ca imi pasa. Imi pasa de ceilalti,si sunt furioasa pentru ca fac din binele celorlalti o prioritate pentru mine. Sunt furioasa pentru ca nu suport mila si sentimentele de vinovatie.Sunt furioasa pentru ca nu pot sa ma supar pe persoanele la care tin. Sunt furioasa pentru ca trec cu vederea multe lucruri si tac din gura atunci cand ar trebui sa tip.Sunt furioasa pentru ca regret fiecare “imi pare rau” pe care l-am spus in ultimii 10 ani. Sunt furioasa pentru ca ma pedepsesc pentru greselile mele,care sunt minore fata de greselile altora. Sunt furioasa pentru ca nu mai stiu sa fiu calma. Sunt furioasa pentru ca de fiecare data ma schimb si sunt furioasa pentru ca de fiecare data e din ce in ce mai greu pentru o persoana sa imi castige increderea. Sunt furioasa pentru ca fac in asa fel incat sa para ca totul e bine. Sunt furioasa pentru ca peste ceva timp o sa uit,o sa imi dispara furia si voi permite unor lucruri sa ma infurie iar.

Tu te-ai simtit vreodata mizerabil?

Cand spun mizerabil,nu ma refer la jeg, ci la caracter, personalitate si tot ce tine de moralitate. Cred ca fiecare dintre noi s-a gandit la un moment dat ca e o persoana de nimic,fara nici un cuvant de spus,fara principii… Ca pur si simplu,este doar ca sa umple un gol pe jumatate astupat de cei care stiu ce vor, cei care intotdeauna au avut un cuvant de spus, care au stiut sa se impuna. Altii raman in spate, in umbra.Si nu pentru ca nu sunt in stare sa faca ceva in privinta asta, ci pentru ca le este frica. Frica de a parea ridicoli,frica de a nu fi luati in seama.

Eu recunosc,mereu am fost “fata din umbra”,care a lasat capul plecat ori de cate ori o tupeista venea si sustinea cea mai mare porcarie, stiind ca nu are dreptate, fata care a tacut atunci cand nu era luata in seama, cea care pleca cand se simtea in plus. Am vrut tot timpul sa fie bine si sa fac in asa fel incat toata lumea sa fie multumita. Si cu toate ca mi-am dat seama ca de multe ori am fost luata de proasta, am continuat sa fiu la fel… Asta nu pentru ca nu as fi putut sa ma schimb,nu,nuuu. Am ramas la fel pentru ca asa sunt eu. Nu mi se pare normal sa fiu rea, doar pentru ca ceilalti sunt, nu mi se pare normal sa fiu egoista, doar pentru ca eu nu primesc de la altii nimic, nu mi se pare drept sa ii judec pe toti la fel, din moment ce eu ma consider diferita.

Cand eram mica, bunicul meu mi-a spus ca trebuie sa impart ceea ce am, cu toate persoanele pe care le iubesc, chiar daca in schimb nu primesc absolut nimic. Mi-a spus ca pot ierta chiar daca eu nu sunt iertata, ca pot iubi,chiar daca eu nu sunt iubita. Tocmai de asta imi place sa iubesc persoanele care ma urasc…Le admir,iar lucrul asta le calca pe nervi.

Revenind la partea mizerabila…tu cum te simti cand unii au impresia ca te pot folosi la nesfarsit,iar tu esti constient de lucrul asta,si ii lasi sa o faca in continuare?

Ma iubeste,nu ma iubeste,ma iubeste,nu ma iubeste…mai trebuia o petala,dar de ce nu mai incerc cu inca o floare?

Tipele care cersesc iubire,o sa moara singure,innecate in vodka,calcate in picioare si batjocorite de ultimii betivani ce asteptau o tarfa la coltul blocului,pe bani putini.Beleste mai bine ochii pe care ii ai,decat chestia din pantalonii vecinului,care de fiecare data cand nu-l primeste nevasta-sa beat in casa,vine la usa ta si tu il privesti cum l-a privit lumea pe Iisus cand a coborat pe Pamant sa faca pe magicianul. Orice buruiana are umbra ei,dar tu ai impresia ca lumina s-a stins si tu te ofilesti ca fânul.N-ai decat sa plangi pana vei ajunge sa consumi 4 rimeluri pe luna,n-ai decat sa te simti cea mai mizerabila fiinta din lume,dar ai prefera sa renunti la singuratate si decenta,ca sa devii galeata tuturor betivanilor din cluburi,atunci cand au chef sa ia o proasta de par,si sa i-o traga fara sa ii vada fata,sa nu si-o aminteasca a doua zi?

N-ai decat…dar fa-mi o favoare.Nu face copii,deja sunteti prea multe fraiere de genul asta…

Am asteptat atata timp un “ma ai pe mine“,incat…daca l-as auzi acum,mi s-ar parea ca aud numai vorbe goale. Eu stiu ca pot si singura,iar tu esti doar inca o persoana care la randul ei va pleca.Dar oamenii mereu au nevoie de acel cineva carora sa le spuna supararile si gandurile..Si eu sunt om,dar nu mereu.Maine voi fi iar ca ieri si ca pana acum,pentru ca pot si pentru ca trebuie.Azi sunt bleaga…

Stii ce e cel mai frumos pe lumea asta?Sa ai planuri.Toata lumea are planuri.Inclusiv tu ai planuri de viitor,stiu sigur!Dar ce zici cand vine unu si iti fute toate planurile pentru ca asa are el chef?Ce poti sa zici?Sa ii dai in cap si sa rasufli usurat ca nimic nu iti mai sta in cale?Sa te conformezi cu ideea ca deh,depinzi de el si nu poti sa iti impui punctul de vedere?Sau sa te simti cel mai cretin om pentru ca nu stii sa lupti pentru ce e al tau si sa renunti la tot,punandu-ti planurile pe primul loc?Spuneti-mi si mie,ca jur,eu nu mai inteleg nimic pe lumea asta…

Am chef sa ma doara in cot de nevoile celorlalti si sa eman o indiferenta nesimtita fata de ce spun ceilalti.Sa nu depind de nimeni si sa fac ce vreau eu.Dar apar consecintele si ma blochez.Ar fii mai bine sa traim de pe o zi pe alta,fara sa ne gandim la viitor.