Jan-17-2010
Like a love letter without meaning, just simple words to fill lines.
Posted by Copila under Just writing
Archive for the ‘Just writing’ Category
Candva, am zis ca o data cu trecerea in alt an,a venit si ghinionul in jurul meu. Asta pentru ca nu am inceput anul cu dreptul si pentru ca mi s-au intamplat cateva lucruri nu chiar placute. Dar acum e bine. Nu stiu de ce,nu am facut nimic,doar ca ma simt altfel. Am alte idei,alte planuri,alt mod de a vedea unele lucruri,alta gandire,alte posibilitati si ma simt fericita. Nu am motiv,nu cred ca trebuie sa avem vreun motiv pentru a fi tristi sau fericiti. Pe langa toate astea,am invatat un lucru: dupa fiecare moment in care crezi ca nu mai ai de ce sa zambesti,apare cineva sau ceva care te face sa te razgandesti…
O zi placuta in continuare! Va pup. Azi,ca maine poate imi pierd optimismul!
Sunt in culmea fericirii,pentru ca a nins.Stiu ca voi deja sunteti satui de zapada,dar eu nu am mai vazut asa ceva de vreo 4 ani,daca nu mai mult.Nici acum nu imi vine sa cred ca totul e acoperit de zapada,si ma enervez ca eu sunt la munca,in loc sa fiu acolo unde sunt si copiii.
Si da,mi-am permis si eu sa fiu copil pentru o clipa 
“FOBÍE, fobii, s.f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva.”
Presupun ca tuturor le este frica de cate ceva,sau cineva. 
Chiar daca nu sufera de vreo fobie,cu siguranta exista o anumita teama de ceva. Mie imi este frica rau de nebuni. Nu pot sta langa un nebun. Nu am nimic cu ei,numai ca atunci cand vad unul,incep sa tremur de frica sa nu se ia de mine. Pentru ca nu ma gandesc la ei ca la niste persoane de care ma pot apara. Din fericire nu am avut de-a face cu prea multi nebuni,decat cu 2 sau 3. Primul nebun pe care l-am cunoscut era un barbat de varsta a doua,care mereu statea in fata blocului,in parculetul unde ma jucam eu cu cateva prietene. Intr-o zi,l-am vazut ca a scos un cutit si i l-a infipt in burta unui alt barbat care tocmai iesise dintr-o scara. Nu a fost deloc placut sa vad atata sange. A doua persoana nebuna cu care am avut de-a face a fost o femeie. Mergeam linistita pe strada si ea a venit si a inceput sa traga de mine si sa ma injure ca i-am furat barbatul. Nu a fost deloc placut si de frica ei am traversat strada fugind,fara sa ma mai asigur ca nu vin masini. Am avut noroc. Sper sa nu mai am parte de asa ceva,pentru ca nu este deloc placut. In afara de nebuni,imi mai este teama de sange. Mi se face rau cand il vad si exista riscul sa lesin. Imi este teama gandacei mici si de spatii stramte,inchise.Am impresia ca se termina aerul si ca nu o sa mai pot respira.
Tie de ce iti e frica?
Mai jos este lista tuturor fobiilor,poate iti gasesti si tu vreuna 
Read the rest of this entry »
Stiu ca nu stii ca am stiut de la inceput ca voi sti cand vei stii ca nu vei mai stii nimic,si totusi nu am vrut sa stiu ca nu vei stii ca voi vrea sa stiu cand vei stii ca eu stiu.Acum stii?
Mda. Din cate observ,toata lumea e adormita, fara chef, fara energie, fara nimic. Iar eu sunt cea mai plictisita in momentele astea. Din aceste motive,as vrea sa fac anumite multumiri pentru anul care tocmai a trecut cu bine,cred eu.
In primul rand as vrea sa ii multumesc Celui de Sus ca s-au mutat vecinii mei,cei cu 3 copiii care…stiti voi,v-am mai povestit.
In al doilea rand,as vrea sa ii multumesc mamei mele care mi-a pierdut 2 perechi de cercei.Chiar nu imi placeau,dar ii primisem cadou,deci acum am scuza
In al treilea rand,as vrea sa ii multumesc fratelui meu ca ma santajeaza el pe mine acum.Chiar imi prieste chestia asta,pentru ca nu imi mai face toate poftele,deci trebuie sa fac mai multa miscare atunci cand imi e sete,sau vreau ceva din geanta.
In al patrulea rand,as vrea sa le multumesc prietenelor mele ca m-au sunat de sarbatori.Va multumesc,nu trebuia sa va deranjati,stiu deja ca ma iubiti.NOT.
In al cincilea rand,as vrea sa ii multumesc sefului meu pentru incurajari,pentru ca daca nu era el sa imi spuna in fiecare zi ca o sa fac curu´ mare,nu mai mancam niciodata Kinder Bueno.
In al saselea rand,as vrea sa ii multumesc medicului meu,care de fiecare data cand imi fac analizele imi da aceleasi rezultate.Asa reuseste sa ma calmeze,sa nu ma panichez.
In al saptelea rand,as vrea sa ii multumesc hamsterului meu ca a turbat.Asa pot sa imi iubesc mai mult iepurele.Il stiti si voi,Tuflurina m-a ajutat sa aleg numele, si anume Duffy, de care el mereu rade.
In al optulea rand,tin sa ii multumesc tatalui meu ca s-a gandit la mine si mi-a luat o chestie pe care se face yoga.Chiar visam sa ma spiralez cu absolutul,deci visul mi s-a implinit.Multumesc,tata,esti genial cand imi faci cadouri!Not.
In al noualea rand,as vrea sa le multumesc tuturor celor care au fantezii cu
“copila” , si le cauta pe Google.Sunteti minunati,pedofili nebunatici care esteti.Va multumesc ca ma faceti sa rad cate 10 minute pentru fiecare cautare.
Si nu in ultimul rand,imi multumesc mie ca nu m-am plictisit de blog si de voi. Imi sunteti dragi mai Toti,toti!
La multi ani si un 2010 mai (ne)bun! V-am pupat!
Eu sunt Eu. In toata lumea,nu mai e nimeni ca mine. Tot ce are legatura cu 
mine imi apartine,pentru ca eu singura aleg asta. Imi apartin toate lucrurile mele: corpul meu,sentimentele mele,gura mea,vocea,toate actiunile mele,ori sunt ale altcuiva,ori sunt ale mele. Detin fanteziile mele,visele mele,sperantele si fricile mele. Imi apartin reusitele si succesurile mele,toate greselile si deceptiile. Pentru ca sunt stapana pe tot ce e al meu,si pot sa ma familiarizez repede cu mine. Tocmai de asta,pot sa ma iubesc si sa imi fiu cea mai buna prietena. Stiu ca sunt anumite aspecte care uneori ma prefac intr-un puzzle si alte aspecte pe care nu le stiu,dar atata timp cat sunt prietenoasa cu mine,pot cu incredere sa caut solutii pentru puzzle si modalitati de a afla mai multe despre mine. Oricum arata sau suna lucrul asta,orice as spune sau as face,orice as gandi sau as simti la un moment dat,este doar al meu. Daca mai tarziu apar anumite momente care au sunat,au parut,au gandit sau simtit incomfortabile,pot sa le dau la o parte,sa pastrez restul si sa inventez ceva nou in locul celor eliminate. Pot sa vad,sa aud,sa simt,sa gandesc,sa spun si sa fac. Am instrumentele necesare sa supravietuiesc,sa fiu aproape de altii,sa fiu productiva, si sa menajez lumea celorlalti si lucrurile din afara mea. Eu imi apartin,si tocmai de asta,ma pot controla. Eu sunt eu,si sunt bine.
Escu a organizat un concurs destul de interesant,in care 2 persoane pot 
castiga cate un domeniu (.com/.net/.org) si un pachet de gazduire (Medium Blog) timp de 1 an.
Nu trebuie decat sa scrieti despre una din temele urmatoare:
- De ce mi-as face blog? Libera exprimare inseamna doar drepturi sau si obligatii?
sau
- Mos Craciun: magie, prostie sau mos desuet?
Concursul se desfasoara pana la data de 15 ianuarie 2010.
Asa ca graba,graba,ca Mosu´ nu sta dupa voi
Tu te-ai simtit vreodata mizerabil?
Cand spun mizerabil,nu ma refer la jeg, ci la caracter, personalitate si tot ce tine de moralitate. Cred ca fiecare dintre noi s-a gandit la un moment dat ca e o persoana de nimic,fara nici un cuvant de spus,fara principii… Ca pur si simplu,este doar ca sa umple un gol pe jumatate astupat de cei care stiu ce vor, cei care intotdeauna au avut un cuvant de spus, care au stiut sa se impuna. Altii raman in spate, in umbra.Si nu pentru ca nu sunt in stare sa faca ceva in privinta asta, ci pentru ca le este frica. Frica de a parea ridicoli,frica de a nu fi luati in seama.
Eu recunosc,mereu am fost “fata din umbra”,care a lasat capul plecat ori de cate ori o tupeista venea si sustinea cea mai mare porcarie, stiind ca nu are dreptate, fata care a tacut atunci cand nu era luata in seama, cea care pleca cand se simtea in plus. Am vrut tot timpul sa fie bine si sa fac in asa fel incat toata lumea sa fie multumita. Si cu toate ca mi-am dat seama ca de multe ori am fost luata de proasta, am continuat sa fiu la fel… Asta nu pentru ca nu as fi putut sa ma schimb,nu,nuuu. Am ramas la fel pentru ca asa sunt eu. Nu mi se pare normal sa fiu rea, doar pentru ca ceilalti sunt, nu mi se pare normal sa fiu egoista, doar pentru ca eu nu primesc de la altii nimic, nu mi se pare drept sa ii judec pe toti la fel, din moment ce eu ma consider diferita.
Cand eram mica, bunicul meu mi-a spus ca trebuie sa impart ceea ce am, cu
toate persoanele pe care le iubesc, chiar daca in schimb nu primesc absolut nimic. Mi-a spus ca pot ierta chiar daca eu nu sunt iertata, ca pot iubi,chiar daca eu nu sunt iubita. Tocmai de asta imi place sa iubesc persoanele care ma urasc…Le admir,iar lucrul asta le calca pe nervi.
Revenind la partea mizerabila…tu cum te simti cand unii au impresia ca te pot folosi la nesfarsit,iar tu esti constient de lucrul asta,si ii lasi sa o faca in continuare?
If you are depressed,you are living in the past. If you are anxious,you are living in the future. If you are at peace,you are living in the present.
So…how are you?