Intotdeauna am incercat sa fac in asa fel incat sa nu ranesc persoanele din jur. Si parerea mea e ca am reusit. As putea face aproape orice pentru cineva la care tin mult. Si spun aproape,pentru ca am si eu limitele mele,ca oricare alta. Dar nu suport cand o anumita persoana incearca sa ma schimbe. Nu ma deranjeaza cand imi spune ce nu ii place la mine,nu ma deranjeaza daca incearca sa ma schimbe in bine,dar ma deranjeaza cand vad ca are pretentii sa fac toate astea,fara sa mi se spuna.

De mici suntem invatati sa ne comportam in colectiv,sa impartim,sa ne respectam pe noi si pe ceilalti,sa comunicam. Si daca  nu o facem,nu vom ajunge nicaieri.

Mie una nu imi place sa fiu mintita. Recunosc,eu am mintit de multe ori. Pentru unele minciuni imi pare rau,pentru altele nu,pentru ca asa a fost mai bine. La randul meu,am fost mintita de multe ori si mi s-au ascuns multe lucruri. Si ma enervez,pentru ca nu pot sta suparata pe persoana care o face. Trec cu vederea totul,si ma port ca si cum nimic nu s-a intamplat. Dar din pacate,nu devine totul la normal,pentru ca persoana care m-a mintit e ciudata si ma face sa ma simt si eu ciudata, ajungand sa ma intreb daca normal ar fi sa o urasc,sau sa raman suparata pentru totdeauna pe acea persoana. Si ma face sa am indoieli si sa cred ca nu am procedat corect in acea situatie.

Dar nu ma pot schimba. Ce rost ar avea sa stau suparata si sa ignor o persoana la care tin,dar care m-a ranit,cand pot trece cu vederea si ma pot bucura de timpul petrecut impreuna?

Asta cu conditia ca a doua oara nu se va mai intampla,ca va face in asa fel incat sa imi castige increderea si imi va demonstra ca ii pare rau.

Timpul trece repede,si trebuie sa profitam de lucrurile si persoanele dragi noua. Iar daca vei spune ca nu am dreptate,catusi de putin,inseamna ca trebuie sa deschizi un pic mai mult ochii,sa bei o cafea,poate sa fumezi o tigara, si sa te gandesti cum ar fi sa pierzi toate persoanele la care tii.