-Ce poate face omul ca sa fure un zambet de la tine? Aparuse pe neasteptate in spatele ei.
- Uratule! se intoarse ea spre el. Lasa-ma in pace…
- Eu… urat? rase el? Ba tu esti urata ca stai aici si plangi si nu vezi ce zi frumoasa e afara. Raspunse el in doi peri… Dar ea nu rase, continua sa stea ghemuita pe piatra ei, deasupra raului… Ochii ei inrositi se topeau in apa lui tulburandu-l… El se apropie si-i mangaie parul, ii intoarse barbia spre el, si se uita tacut in ochii ei: De ce plangi? Au trecut atatea luni si atatia sori de cand n-am mai vazut acea stralucire in ochii tai… o intrebara ochii lui tristi… Sunt atatea nopti si atatea zile de cand nu te-am mai vazut? unde ai fost atata timp? Credeam ca te feresti de mine. Ii intoarse privirea… Eu sa te las? Prostuto, zambi cu ingaduinta culegandu-i lacrimile de pe obraz, iar iti faci ganduri negre? Am fost plecat pe urmele raului, am fost sa iau inapoi ce-ti apartine! Si-i intinse o batista in care parea ca se zbate un musuroi. Ma miram acum cateva zile de ce ploua in Ziua Solstitiului, n-a mai plouat de secole… apoi le-am vazut stralucind printre pietrele din parau… am stiut imediat ca sunt ale tale. In sfarsit ea se lumina la fata:
- Ei, vezi ca se poate! se bucura el.
- Nesuferitule! ii infrunta ea privirea, apoi lasa ochii in jos. Dar el ii ridica iar fata si ea izbucni iar in lacrimi. Stii de ce plang… am ramas singura, ma simt atat de singura…
Dar sunt aici! se grabi el sa-i raspunda… mereu am fost aici, o stranse in brate, ea ii raspunse tremurand, il imbratisa cu putere. mi-a fost dor de tine… am nevoie sa fii aici… o saruta: Nu! N-o sa plec… o sa fiu mereu aici… mereu langa tine. buzele ei tremurau de emotie, ale lui ardeau cand le atinse…
-Sufla in ele… ii intinse batista. Daca plangi in continuare, vor deveni flori, unele mici si bogate, cu un parfum atat de tare si puternic, ca vor adormi pe oricine s-ar apropia de ele. Zambeste-le si or sa prinda viata, or sa lumineze noptile si vor aprinde mintile indragostitilor in noptile de vara.
Ea sufla peste ele, si-i saruta mana care ii mangaia obrazul si-i contura buzele… Lacrimile ei incepura sa tremure, straluceau ca stelele care conturau luna, apoi licuricii s-au imprastiat in toata valea…
Trupul il strivea pe al ei de pamantul plin de roua… se contopira, in sfarsit inchise ochii… putea sa o simta aievea, iar simturile lui erau pline de ea…
- Frumoasa mea…
- Iubitule!








Pentru ca ma plictisesc la munca si mai am inca 3 ore,m-am apucat de leapsa de la ea 
