Ramasese singur in prag, privind drumul, drumul pe care o apucase ea, era gol, lung, luminat de soare pana departe, deja nu se mai vedea nimic, nici macar masina cu care plecase ea. Isi simtea capul gol de ganduri. Ar fi vrut poate sa planga, dar nu putea, nu fiindca era barbat, si barbatii plang, doar ca nu putea, golul din el era atat de mare ca nu-i putea da nici macar satisfactia catorva lacrimi. Scoase poza ei de unde o ascunsese, de acum o mai putea vedea doar in poze. Zambi induiosat, vazuse zambetul ei. Se intoarse apoi spre “coliba” lui intunecata, pustie, cu urme de tutun… Privi scaunul pe care statuse cu 10 minute inainte, inca mai avea parfumul ei. Il inspira si apoi izbucni in lacrimi: parca abia acum intelesese ce s-a intamplat – o pierduse pe Isabella lui, nu mai conta ca nu era numele ei adevarat, el asa o stiuse, si asa-i va ramane… Dar Isa lui plecase. Si cat o iubea, si cat il iubea… Ma voi intoarce, ultimele ei cuvinte ii rasunau in ureche. Stiuse ca e o iubire imposibila, nu de la inceput, dar aflase pe parcurs. Stiuse si nu s-a dat in laturi, luptase, pentru visul lui, pentru visul lor.  O iubea, ii placuse s-o iubeasca… Se simtea el iubind-o, parca daca ar fi uitat-o s-ar fi transformat intr-un strain, si acum trebuia sa devina un strain. De ce era atat de greu? De ce nu se putea consola in bratele alteia? De ce de fiecare data cand incerca se grabea sa se intoarca la ea? de ce nu se putea simti bine decat cu ea?  De ce alaturi de altele totul era mecanic? creierul i se golea iar simturile lui se consolau singure, dar acum asta ii ramasese, trebuia sa se impace cu asta:  Trebuia sa iubeasca alta femeie pe care nu o dorea, o alta pe care nu o cunostea, o alta… Ma voi intoarce… intr-o zi ma voi intoarce. Dar pana se intorcea ea el era liber, ciudat, isi simtea aripile straine, mergea schiopatat, libertatea il descumpanea… Ar fi vrut sa se intoarca la ea, dar ea plecase…

De ce nu ramai?

Fiindca nu pot, fiindca ai mei sunt acolo…

Dar nu esti legata de ai tai… Ai viata ta, nu poti depinde mereu de ei, ei nu pot sta mereu dupa tine.  Trebuie sa traiesti asa cum vrei asa cum te simti tu bine, nu altii.

Privea cerul murdar de nori, care chema parca furtuna, ploua desi soarele stralucea inainte sa fie acoperit complet, ii lasa curcubeul ca pe un legamant: striga: Te voi astepta… voi fi aici, atata timp cat vei avea nevoie de mine…

Vantul suiera deasupra casei: Ma voi intoarce…

Te voi astepta… nu ma uita… nu ma lasa sa astept prea mult.