[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9swjz5dp-q0&hl=es&fs=1]
Era ora doua fara un sfert noaptea,eram ghemuita in pat,cu genunchii ridicati,acoperiti de patura mea pufoasa,
butonam telecomanda,cu toate ca volumul era incet.Am preferat
sa acult muzica de la radio in surdina,ma uitam pe geam,vedeam doar beculetele ce luminau strada…Si cerul dormea…
luna s-a ascuns si ea azi noapte…
Eram doar eu,si cel care dormea langa mine…ma gandeam,oare stie vreodata ce gandesc eu?Oare ma cunoaste macar un pic
dupa atata timp?Am realizat ca eu il cunosc,dar nu stiu cat de bine…Oare stim la ce sa
ne asteptam de la o persoana pe care o stim de atata timp?Care a impartit cu noi si bune si rele?Care ne-a facut sa suferim
dupa ce ne-a furat un zambet?Stim la ce sa ne asteptam de la o persoana care ne spune
ca ne iubeste?Daca dam totul pentru acea persoana,nu exista riscul de a termina dezamagiti?
De ce nu suntem in stare sa ne lasam descoperiti de o persoana?De ce ne este frica?De ce trebuie de multe ori sa fim secretosi?
Nimic interesant la televizor,nici nu stiu de ce il mai tineam aprins…poate pentru ca imi place cum lumineaza camera mea verde…
Oare de ce am facut peretii verzi?Da,gata,acum stiu…Dimineata,cand soarele intra nepoftit in camera imi da o senzatie de prospetime…
Dar de ce nu miros a iarba?Ce intrebare stupida…Ma intreb oare de ce de cateva zile am un zambet tamp pe fata…
Stiu ca exista o persoana acolo,pe undeva,pierduta in inima mea,care ma iubeste.Si ma iubeste atat de mult,ca nici distanta nu o mai opreste sa imi schimbe viata…
Si ce daca nu ma trezeste cu un sarut?Soarele mi-l aduce…Si ce daca nu ma mangaie?Aerul o face…Si ce daca nu imi simte parfumul?Gustul unui mar verde o sa i-l aduca…
Iti multumesc pentru zambetul adus in fiecare zi,pentru optimismul pe care mi-l dai,pentru gandul pe care mi-l trimiti cand deschizi ochii…Ma multumesc ca te am asa!
