Ăsta e ultimul, îsi spuse, după asta trebuie să se întâmple ceva, Doamne, nu mai rezist asa… Stătea în bancă si privea foaia cu subiecte… iar literele se transformau, mai mari mai mici, se încolăceau si se roteau, ca o roată de carnaval, scria dar gândurile îi fugeau aiurea: Luni am avionul… nu mă urc în el fără ea… chiar dacă ar fi să aprind tot Villanuevo ca să fac asta.
După examen se întâlni cu prietenul lui: Este gata? – Da, e timpul… si-i întinse un pachet…
În sfârsit diseară, diseară o să se termine cosmarul ăsta… stătea întins în patul său, în camera pe care o închiriaseră când ajunseseră aici…nici azi nu se vedeau, ea avusese nus-ce treabă…. se dusese la coafor parcă… dar nu-i păsa… de mâine nimic nu-i va mai despărti… zâmbi la gândul acesta, apoi se ridică din pat se apropie de masă si cântări încă o dată pachetul… îl pipăi si-i studie forma… stia ce era acolo… dar tot era nerăbdător… în ultimele luni niciodată nu-si dorise să vină noaptea cu atâta ardoare, dimpotrivă ajunsese s-o urască… noaptea era cea care-i răpea iubita si o arunca în bratele altora dar azi, azi avea să fie diferit, în sfârsit noaptea o să-si ia revansa si o să i-o aducă înapoi…

Restul la Dioscoride